Inimă de împrumut


Mi-am luat o inimă nouă. Am trecut de dimineață pe la abator și am cerut una. Nu știu de la ce animal mi-au dat, n-au vrut să îmi zică. O păstrez deocamdată în buzunarul interior al jachetei pe care o purtam când l-am cunoscut. Chiar lângă golul format de inima care nu mai bate în mine. Golul cu Nimic; parcă e mai puțin gol acum.

Mi-a înapoiat inima la scurt timp după ce i-am lăsat-o. N-am vrut să o mai primesc.

– Ce să fac eu cu ea? Mi-am luat alta, nu mai am nevoie de cea veche. Ce dacă poate fi a unui animal? Ele iubesc puțin sau deloc și uită repede. Inima veche te iubește tot pe tine, ține-o și iubește pe cine vrei. Ți-am dat-o ca să fie a ta, eu nu o să mai fiu multă vreme de acum încolo.

A lăsat-o, totuși, la ușa de la intrare. Nici el nu o mai vrea, n-ar mai ști ce să facă cu ea. Îi amintește de mine și pe mine nu mă mai vrea. M-a vrut vreodată? Am luat-o și am așezat-o în cutia cu amintiri. Mai am acolo și o cutie cu Uitare, dar nu pot să îl uit. El nu poate fi uitat, cuprinde mai mult decât Uitarea. Sau poate că nu vreau să îl uit?! O las, deocamdată, acolo. Îi voi găsi o întrebuințare mai târziu. Poate o voi da la schimb unuia care nu poate iubi și vrea asta. Am, acum, o inimă de schimb. Mi-este de ajuns momentan.

2 răspunsuri to “Inimă de împrumut”

  1. „Mi-a înapoiat inima la scurt timp după ce i-am lăsat-o. N-am vrut să o mai primesc.” exceptionala metafora ….

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: