Toate despre tine


Obișnuiai să vorbești mult, ziceai că îți place vocea ta, iar ea te asculta. Uneori vorbeai și în somn și se sprijinea pe un cot ca să te privească. Ai idee de câte ori și-a pierdut nopțile ca să te asculte? Alteori, când nu erai acolo și o măcina dorul, se întorcea pe o parte și privea în gol la un întuneric unde te imagina pe tine. Nu-ți vorbea, te lăsa pe tine să spui cuvinte peste cuvinte, toate fără înțeles. Și își imagina buzele tale, ochii tăi care n-o priveau niciodată. Purta în sinea ei dialoguri imaginare, dar tu nu vorbeai niciodată cu ea, nu mai vorbeai nici cu El. I se făcea dor de vocea ta, ori de câte ori vorbeai doar cu tine, despre tine. Spuneai că doar tu te poți înțelege, că tu și cu tine sunteți aceiași, că sunteți făcuți din același aluat. Dar te-ai oprit vreodată să asculți furtuna din ea, furtuna din tine? Știi să o asculți? Cum adică furtuna din ea este prea lentă pentru o furtună, când în sufletul ei este doar toamnă târzie?!

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: