O cheamă Maria


Cunosc de mult o fată. Parcă o cheamă Maria, dar nu sunt sigură. Când am văzut-o ultima oară era blondă și avea părul scurt și drept. Ție parcă îți plăceau blondele, nu? Are ochii verzi, ochi de primăvară și buze de cireșe coapte. Ea, spre deosebire de mine, nu este creată din Nimic, are mai multe de oferit decât mine. Știu că vrea să iubească și să fie iubită.
Până mai ieri și-a purtat iubirea în buzunarul pantalonilor. Cum de ce?! Doar-doar o să încerce cineva să o jefuiască. Nu are nimic altceva de oferit în afară de sufletul ei bogat.
– Uite, îți dau sufletul tău înapoi, nu vrei să o iubești tu? Ți se potrivește. Pentru ea poți fi cine vrei, nu o să te creeze ea, iar tu o poți cunoaște din amintirile mele. Nu trebuie să îți fie o străină.
Nu vrea, mă vrea doar pe mine. Cică nu poate fi fericit fără mine. Dar eu nu mai sunt, am venit din trecut, dar drumul meu se oprește în prezent; viitorul nu există pentru mine, nu știu ce culoare o să aibă, nu îl voi cunoaște vreodată. Iar eu vreau ca pentru el să existe un viitor. Eu sunt trecătoare, la fel sunt și lacrimile și suferința. Nu vreau să plângă nimeni în urma mea, nici el nici altcineva.
Nu vreau să își mai amintească nimeni de mine. Mă duc în pământ, cică de acolo vin, și vreau să iau și amintirile cu mine de la ceilalți

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: