AFORISM


Cada lăptoasă, rugina țuțuroaielor

Oglinda rontundă pe alocuri ciobită

Mi-aduc aminte de vremea broboanelor

Când tu-mi velniceai amorul într-o anecdotă

 

Te priveam intrigat, pe alocuri speriat

Mă simțeam stingher față de propriul meu trup

Amorul meu ajunsese adulat

De o cocotă transformată-n chiup

 

Mă zăhătuia gândul că tu,

O vreme ai zăbovit înăuntru

Infectându-mi sufletul prost

Cu credințe ce nu aveau rost

Ca la final să privești mizericordios

Spre propriul meu holocaust…..

Aforism

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: