ȘOVĂIRE


 

Cerceveaua ușii, dușumeaua odăii

Îmbîcsesc aerul cu un redutabil odor de mucezeală

Eu, mă lungesc cu stidire aproape de stativul cu partituri

Iar în gând uneltesc o melopee la harpă

 

 

Propriul meu cuget bătrân și ingenuu

Năzuiește să creadă în amorul platonic

Dacă totul în jur ți se pare ambiguu

Amintește-ți că ți-am prosforat un cornet acustic

 

Simțul estetic lipsește incultului

Această parimie îmi  pătrunde în gând și în oase

Mă-ntreb buimăcit dacă tu, ființă hirsută

Ai ascultat măcar un șteamăt din acele cântări frumoase

Șovăire

Toporaș Oana

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: