Arhiva | aprilie, 2014

AVARITIE


Mă simt chiriaș în propriu meu corp ars și bleg Cugetul cu trupul nu mai formează un întreg Îmi asemăn existența cu destrămarea tricotului demult împletit Cu fire albastre, odaia noastră, am împânzit… Acum când totul este consumat Poți recunoaște că m-ai ajutat? M-ai îndemnat să-mi pregătesc ieșirea proprie din scenă  Iubirea mea îți provoca […]

Citește în continuare

METAFORA NEPUTIINTEI


Am vrut să-ți spun, să știi și tu Azi noapte ți-am scormonit prin minte Cu mânecile suflecate până la cot, mi-am înfipt mâinele adânc Până am ajuns la sentimente Am pășit timorat în beciul rece și rânced Era bezna și duhnea puternic a putred De îndată, am distins un scâncet scurt și prea iute Erau […]

Citește în continuare

Complot


Cândva, dar nu chiar foarte de demult Obişnuiam să stau, s-admir tăcut Virgina umbră viorie a astrelor măreţe Ce în atâţia ani s-au căznit amorul să ne-nveţe Astăzi, culcuşul sufletelor noastre a devenit sfarog Se aseamănă cu un azil ce-mi lasă-n cuget un gust rânced Dacă-l doreai atât de mult pe el, pe mine mai […]

Citește în continuare

LAGĂRUL AMORULUI


Interiorul mă ustură și toată ființa mi-e bleagă Astăzi, bezna oleabului nostru reneagă Sonata produsă de rulmenții ponosiți ai scrânciobului Ce aduce cu ea doar gustul metalic al abandonului…   Îmi simt ființa pustie și uitată de lume Mă scârbesc să aflu că tu ai plăsmuit din ea anagrame Mânia îmi zvâcnește prin vene cu […]

Citește în continuare

Vine o vreme…


Vine o vreme când trebuie să stai față în față cu tine, să te analizezi și să te recunoști. Dar vei realiza că viața te-a lăsat gol, că nu mai este nimic frumos în tine, că te-ai schimbat și că n-ai la care „tu” să te întorci. Dacă ai trece prin fața oglinzii nu ai […]

Citește în continuare

REPROȘ


Obișnuiam să-mi păcălesc adesea mintea și chiar trupul Că nu-ți simt lipsa, atingerile și nici măcar parfumul Țineam în mine furia toată, condensată Furie zețuită din amintiri cu ce a fost odată…   Mi-era mai simplu sau poate doar nedureros Să uit iubirea, s-o-nlocuiesc cu-n cuget canceros Atât de disperată-mi  era ființa-ntreagă Că n-am crezut nicicând […]

Citește în continuare

Sânziene


M-așez în scaun să-mi odihnesc oasele grele, Spătarul putred trosnește la fiecare mișcare, Astăzi aleg să scriu un eseu despre viață Deși, îmi simt moartea pe post de amantă Un zvâcnet scurt străpunge încăperea surdă Ascult nedumerit umbletul prea acid,  executat pe ritm Ochii îmi fug degrabă înspre podeaua scorojită Interiorul urlă cu candoare: Sunt […]

Citește în continuare

Regret fără sens


Ți-o mai amintești? Mai știi cum stătea singură în colțul camerei? Prinsă între cer și pământ, vorbea cu El. El a înțeles-o, ție ți s-a părut greu. Au trecut ani peste ea, nu ți se pare mai frumoasă? Te așteaptă, toată viața te-a așteptat. S-a gândit că poate, poate o să vii. Ți-a și scris, […]

Citește în continuare