REPROȘ


Obișnuiam să-mi păcălesc adesea mintea și chiar trupul

Că nu-ți simt lipsa, atingerile și nici măcar parfumul

Țineam în mine furia toată, condensată

Furie zețuită din amintiri cu ce a fost odată…

 

Mi-era mai simplu sau poate doar nedureros

Să uit iubirea, s-o-nlocuiesc cu-n cuget canceros

Atât de disperată-mi  era ființa-ntreagă

Că n-am crezut nicicând în astă boală mârșavă

 

Dar tu, cocotă velnicită în spirit ceresc

Nici nu te-ai sinchisit vreodată să vezi cum trăiesc

A fost deajuns pentru tine să știi că sunt viu

Fără a-nțelege măcar că ființa-mi era un simplu afeliu

Repros

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s