LAGĂRUL AMORULUI


Interiorul mă ustură și toată ființa mi-e bleagă

Astăzi, bezna oleabului nostru reneagă

Sonata produsă de rulmenții ponosiți ai scrânciobului

Ce aduce cu ea doar gustul metalic al abandonului…

 

Îmi simt ființa pustie și uitată de lume

Mă scârbesc să aflu că tu ai plăsmuit din ea anagrame

Mânia îmi zvâcnește prin vene cu fiecare cuget

Neprihănit, eu am crezut în amorul nostru edenic

 

Dar tu, ființă rea și obtuză

Ai decis să mă lași în odaia obscură

Ai râvnit să scriu letopisețul trăirilor noastre

Nerealizând poate, că fără tine simțurile îmi sunt blocate în castre…

Toporaș Oana

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s