Complot


Cândva, dar nu chiar foarte de demult

Obişnuiam să stau, s-admir tăcut

Virgina umbră viorie a astrelor măreţe

Ce în atâţia ani s-au căznit amorul să ne-nveţe

Astăzi, culcuşul sufletelor noastre a devenit sfarog

Se aseamănă cu un azil ce-mi lasă-n cuget un gust rânced

Dacă-l doreai atât de mult pe el, pe mine mai bine mă lăsai olog

Decât să mă închizi într-un cavou rece şi putred

Şi poţi să fii ironică cât vrei

Răul, durerea şi chiar groaza sunt ale tale ingenue plăceri

Căci numai tu poţi să asculti calmă, uimită

Lugubrele mele cuvinte: – Ai fost iubită!

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s