AVARITIE


Mă simt chiriaș în propriu meu corp ars și bleg

Cugetul cu trupul nu mai formează un întreg

Îmi asemăn existența cu destrămarea tricotului demult împletit

Cu fire albastre, odaia noastră, am împânzit…

Acum când totul este consumat

Poți recunoaște că m-ai ajutat?

M-ai îndemnat să-mi pregătesc ieșirea proprie din scenă

 Iubirea mea îți provoca doar scârbă

Dar ca un om nedumerit

Astăzi, vreau să dezvălui EU cu ce ți-am greșit

De ce ai râs și mi-ai batjocorit interiorul

Când eu, cu toată ființa mea îți simțeam dorul…

Dar știu deja răspunsul draga mea

Îl știu, te rog nu te mai deranja

Hapsână ai plecat în căutarea binelui deplin

Fără să știi că el este un simplu cabotin

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s