MORAVURI


Astăzi, totul din jur îmi pare schimbat

Trupul mi-l simt ștrangulat de vetusta materie

Propriul meu cuget a ajuns persiflat

De-o cucoană cu moravuri ușoare

 

Din partea ta, domniță cu pretenții înalte

M-așteptam să-nțelegi că iubirea mârșavă doare

Degeaba încerci acum disperată

Nu-ți pot ierta apetența murdară

 

O să-mi spui: -Iubite, burghezia a pus stăpânire pe mine!

Dar eu, mă găsesc întrebând: – Cumva ți se urâse de bine?

Nu înțeleg cum ai putut renunța la a noastră pură iubire

Pentru câțiva bănuți dăruiți cu părere de rău de un lache

 

Îmi revin cu greu din tristele memorii ciopârțite

Mă consolează doar gândul că am avut cândva dreptate

Domnia ta n-a meritat decât disprețul

Ce a venit treptat, încet, cu timpul…

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s