Gol nesfârșit


Mă recunosc cu greu înfrântă și realizez că sunt un abis nesfârșit. Nu cunosc podeaua acestui gol și ar fi nevoie de victime nenumărate ca să îl umplu înainte ca cineva, oricine ar fi el, să-mi poată fi de ajuns.  Dacă doar aș avea curajul să mă folosesc de sufletul meu vechi, chiar dacă plin de acela, iar urmatorul bărbat intrat în viața mea să-mi fie sigiliu, podeaua către un nou început.

Dar trupul acesta gol în fața oglinzii, chipul acesta palid și trist, mâinile necunoscute, nu-mi mai aparțin, nu sunt ale mele. Sunt străine de mine, deținute de o eu care vine dintr-un trecut al lui. Dacă nu mă pot întoarce la mine cea de atunci, atunci n-am pe care eu să mă ofer unui viitor bărbat. De fapt, eu nu exist cu adevărat în acest prezent străin.

 

Gol

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: