MONOLOG


 

 

În ultimul timp, mă-ntreb tot mai des

Când mi-am simțit ultima oară sufletetul zburdând?

Ajung să îmi dau singură un răspuns de neînteles

A fost demult, nu-mi mai aduc aminte când…

 

Deși sunt liberă, mă simt închisă ca-ntr-un cub de piatră

Tot ce-am ales odată pentru mine, astăzi îmi pare a corvoadă

Sunt spectatoare în propria mea viața împâclită

Actriță secundară, în piesa ‘’Eu am decis să fiu nefericită’’

 

 

Și-mi este dor, mi-e dor să mă simt ghiftuită de iubire

Acum remarc banala frumusețe a stropilor de ploaie

Mă simt de parcă nici n-aș fi trăit în astă viață eu cu mine

Recunosc că nu am privit nicicând înspre un răsărit de soare

 

A fost mai simplu să trăiesc la suprafață

Mai simplu și mai puțin nedureros

Durerea însă, îmi facea întregul trup să simtă

Că într-un timp, până și eu, trăisem cu folos…

 

iubiti26

2 răspunsuri to “MONOLOG”

  1. Mă bucur să te descoper, scrii foarte frumos! Mulţumesc de vizită 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s