BOZGUN


 

Să nu te simți nicicând reprehensibilă

Eu, mai puțin ca tine-mi înțeleg ciclotimicul spirit

Mi-aș dori să mă pot velnici într-o banală anemofilă

Să nu mai resimt vreodată zăpușeala dorului pizghirit

 

Îmi simt interiorul opărit cu dorința de a te strange în brațe

Mi-e dor să-ți mângâi trupul cu gesturi șchioape și cugetări cenzurate

Capul mi-l țin sprijinit în mâini iar paharul de vin stă alături

Inima mi-o simt încastrată de sute de gânduri așezate în straturi

 

Zăngănitul contrabasului mă coboară într-o lume aparte

Închid ochii ușor și-ți zăresc printre gânduri chipul angelic

Sufletul îmi zburdă și dă insistent să iasă din mine

Astăzi, muzica definește conturul tabloului antebelic

 

broken_heart_8220916

 

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s