Noi doi


Priveam cu jind înspre străzile dosnice colindate mereu de ai noștri pași

Mă găseam fermecat de bălțile prăzulii ce-și așezaseră cu grijă culcușul

În zare, puteam să disting un întreg maidan populat cu firavi butași

Ce păreau că nu mai aveau astâmpăr în a-și arădui prezentul

 

Însuși pământul hălpăia din razele blege ale soarelui ponosit

Natura întreagă se arăta buhăită de somn

Bolta cerească părea că-mi zâmbește schimonosit

Eu mă găsesc derutat și mă-ntreb: “Or fi acestea vreun semn?”

 

Întreaga mea ființă mi-o simt amorțită de la atâta dor

Sufletul mă doare și mi-e cuprins de mii de cârcei

Iubirea noastră de astăzi pare a fi ieșit din decor

Căci eu mă simt hăituit de prea multe amintiri cu noi doi

4 răspunsuri to “Noi doi”

  1. Te-ai folosit de egoism să redai durerea umbrind plăcerea. Nu’s citit și nici critic, dar încearcă pentru următoarea operă să redai emoțiile prin altruismul cu care ai iubit, prezentând același subiect. Cred că ceea ești. Nu te lăsa ispitită de cuvintele mele.

    Apreciază

    • Oamenii sunt unici nu doar din pricina fizicului ci si datorita modului de a gandi, de a se comporta și chiar de a scrie. Sunt de acord cu critica ta, insa eu consider ca atunci cand scrii trebuie sa pui pe hartie exact ce iese din sufletul tau. Nu m-am gandit niciodata ca trebuie sa imi invelesc scrierile in altruism pentru a reda intr-un mod mai placut ceea ce simt.

      Probabil ca voi ajunge sa scriu si asa cum ai sugerat tu insa in alta perioada a vietii, cand inauntrul meu o sa simt altceva.Pana la urma despre asta e vorba: starea sufleteasca dicteaza modalitatea in care scrii 🙂

      Apreciază

      • Nu am intenționat să îți provoc vreo neplăcere și nici să înțelegi că trebuie să îți falsezi mesajele, am vrut să spun că aceasta, este doar o parte din tine și că mai există o alta, aceea cu care iubești fără suferință, aceea cu care ai fi scris când încă drumul până aici nu se sfârșise. Un mesaj pe care l-am primit la rândul meu de la aceea cu care am împărțit totul. Probabil greșeala este la mine și nu am înțeles versurile și mesajul acestora cum ar fi trebuit, dar știu că în fiecare există starea de suflet care nu dictează ci descoperă la fel cum dragostea acoperă totul.
        Iartă-mă dacă ți-am provocat neplăceri, e doar un gând.

        Apreciază

      • Nu mi-ai provocat neplacere. Incercam sa explic de ce scriu asa. Nu ma supar eu asta usor:)
        Intradevar, mai exista si o alta parte din mine. Din pacate, momentan, nu prea vrea sa fie descoperita 🙂

        Multumesc si repet ca nu m-am suparat. Astfel de comentarii nu pot fi decat constructive 🙂

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s