Resemnare


Mă lupt să te uit cu propriu meu suflet lălâu și schilod

Grimasa de pe obrazul tău stâng îmi tehuiește și astăzi cugetul

Îmi simt trecutul, prezentul și viitorul înecate în glod

Salvează-mă tu, demon ce-mi știi secretul!

 

Nopți la rând m-am zvârcolit cu tine-n brațe într-un somn adânc

Și nu-mi doream nicicând să mă trezesc din reverie

În visul meu candriu eram un sărbeziu saltimbanc

Ce-ți bucura privirea cu numere criante de actorie

 

Simțeam că se crapă de ziuă și iar nu aveam să te văd

Sub mângăierile mele trupul tău firav se arăta adiaforic

Eu, mă găseam disperat și întregul nostru trecut îmi părea astăzi fad

Un simplu saltimbanc! ecoul din sufletul meu era anaforic

 

Note:

Aceasta este poezia compusă astăzi. Așa cum a remarcat și bunul meu prieten Cosmin, omul care mă ajută cel mai mult cu blogul și care este criticul meu cel mai sever, eu nu pot scrie poezii vesele. Mda…așa spunea și el, este puțin cam trist. Dar ce să-i faci, poate la un moment dat voi reuși să mă surprind cu ceva vesel :)) . Până atunci, sper să vă placă ce am scris astăzi 🙂

 

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s