Gânduri către Tine


 

Afară plouă, eu mă găsesc tolonit în scânciobul putred iar mintea mi-o simt burdușită de gânduri lugubre

Pielea mea soarbe răceala stopilor ce cad sistematic și mie îmi place să simt oțăreala norilor

Lipsa ta iubito, mi-a isprăvit sufletul exilându-l departe de mine, pe meleaguri tenebre

Acum mă întreb, firește absurd, dacă te pot măcar regăsi în reveria dimineților

 

Pe cât de frumoase îmi păreau altă data nopțile cu ploaia nălucă zvârcolindu-se disperată prin geamuri

Pe atât de urâtă îmi pare acum mocirla adunată pe bolta cerească văduvită de astre

Sunt încă lucid dar dorul de tine scoate din sufletul meu valuri de aburi

Ascult  mâhnit zumzetul gârlei și mă găsesc întrebând : De ce-ai renunțat la visele noastre?

 

Mă ghemuiesc în colțul odăii și-mi strâng genunchii la piept…mi-e frică…am rămas eu cu mine

Deznădăjduit, mă chinui să-ți desenez prezența în fiecare vuiet de trosnet de fulger

Mă simt lanced,  sleit de puteri la gândul că poate cu el ți-e mai bine

Iubita mea, te rog să revii, mi s-a urât de viața trăită departe de tine!

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s