Prima înfăptuire a visului


Ieri am avut o zi dată dracului. Începutul ei promitea…. mulţi nervi, multe frustrări venite buluc pe capul meu  şi o duhoare din melancolia vremurilor de altădată. Şi nu, nu eram în perioada de cycling a hormonilor. Eram într-una din acele zile când mai bine, decât să ies în lume, stau cu cornu’ în pernă şi meditez. Dar ceapa mă-sii, la ce să meditez !? că nu-mi venea să meditez la nimic fără să mă umfle plânsul.

Şi uite aşa am lălăit-o toată ziua. Ba mă mutam de pe pat la calculator, ba de pe pat pe fotoliu unde încercam teribil de tare să mă concentrez asupra cărţii pe care o aveam în mână. De la citit îmi venea o poftă lacomă de a-mi descărca amarul lâncezit  la cineva.. şi uite aşa puneam mâna pe mobil, că deh, m-a înzestrat natura cu mobil, şi băgam un tzârrrr la mama.

Şi după ce m-am conofăit atâta şi am decartat la mama tot, aproape că-mi revenisem.

Stau şi mă gândesc…ce viaţă grea au părinţii ăştia şi câte le aud urechile pe parcursul anilor. Când plodul sună să se vaite, părinţii tre să îşi intre în pielea personajului, psiholog atestat. Deşi, vorba aia, n-au studiat jamais aşa ceva. Dar cu toate astea fac o treabă a naibii de bună cu noi. Care-o fi secretul, numai Dumnezeu îl ştie!

Să revenim la subiect. Spuneam că spre sfârşitul zilei îmi revenisem. Ba chiar mi-am pus cracii la treabă şi am coborât să duc gunoiul. Pe drum de întoarcere am deschis în silă şi cutia poştală, să mai culeg nişte datorii că doar cum altfel am putea trăi decât îngropaţi în facturi.

Şi surprinză, printre 3 facturi am găsit şi un aviz poştal. Iniţial am crezut că e vreun colet de la Asos sau Top Shop de care uitasem (mi se întâmplă să-mi comand  boarfe şi apoi să uit cu desăvârşire). În momentele acelea chiar şi boarfele m-ar fi ajutat. Am fugit într-un suflet la poştă să ridic misteriosul colet.

SURPRIZĂ MARE LA POŞTĂ!

Misteriosul colet era de fapt o carte în care îşi făcuse loc şi Măria Mea cu 3 poezii. Doamneee ce bucurie! Cât tumult sufletesc! Nici nu ştiam la cine să mă reped să sun… De bucurie se blocase până şi telefonul :)). Dar cum trebuia să spun cuiva ca să nu mă sufoc de la atâta entuziasm am urcat în maşină şi am început să-i torn vestea taximetristului. Bietul om nu mă întrebase nimic dar puţin mă interesa. Şi eu le ascult de atâtea ori poveştile prin trafic, fie că vreau sau nu, aşa că era rândul să facem schimb :))

 

014

019

020

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Şi acum să vă spun povestea cu publicarea acestor 3 poezii. Momentul „facerii” acestui blog a coincis cu începutul meu în a scrie poezii. Practic blogul a luat naştere de la prima mea poezie  compusă. Mă rog, aproape prima. Primele poezii compuse sunt cele din clasa a 4 a care au fost şi publicate în revista şcolii. Mon cher, de mică mă visam poetă :))))))

Şi cum eu nu am deloc încredere în mine şi cu atât mai puţin în ceea ce scriu, m-am înscris cu primele mele 5 poeme la concursul Lirismograf. Îmi doream şi o altă părere. Bineînţeles că de încurajare, bunul meu prieten Cosmin îmi spunea că scriu bine. Scriu bine pe naiba! Dar deh, lucrurile bune se obţin cu  multă muncă şi perseverenţă. Deci mai am de bobinat până să ajung la a scrie bine…

Concursul de creaţie literară Lirismograf a fost organizat de Casa de Cultură a Studenţilor-Sibiu, s-a adresat tinerilor debutanţi cu vârsta cuprinsă între 16 şi 30 ani şi a avut 3 secţiuni: poezie, proză scurtă  şi eseu.

Cele mai bune creaţii au fost adunate şi transcrise negru pe alb în cartea Antologia Conexiuni. Am dat din coate şi am prins şi eu un locuşor aici 🙂

Oameni buni, ştiu că nu este o realizare de să te dea pe spate, ştiu că mai am mult de lucru până să ajung să scriu bine însă publicarea celor 3 poezii (unde mai pui că sunt şi printre primele iar vorba aceea la început chiar nu excelam cu scrisul) mi-a adus multă încredere în mine. Şi da, voi continua să scriu iar atunci când îmi voi pierde speranţa voi deschide această carte!

 

Un singur gând pentru voi…Urmaţi-vă visele şi depuneţi toate eforturile ca ele să prindă viaţă!

A da viaţă unui vis înseamnă a da viaţa propriului vostru suflet!

PS: Toate creaţiile mele le găşiţi pe acest blog, în secţiunea Read my heart. 

Pe curând! 🙂

 

 

 

 

8 răspunsuri to “Prima înfăptuire a visului”

  1. bine fata draga! tine-o tot asa! felicitari! la mai multe!

    Apreciază

  2. Mi-a placut,ce ai scris, Oana! Atunci cand vei deveni mamica,vei afla de unde stiu parintii nostri,sa ne dea sfaturi! Undeva,in mintea noastra,exista un segment,care se activeaza, numai atunci cand auzi glasul copilului tau; glas ce arata,prin inflexiuni,ca ‘posesorul’, este putin debusolat! In rest, numai bine si creativitate maxima.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Felicitări! Oamenii frumoși au întotdeauna ceva de zis și oamenii buni, întotdeauna ceva de împărțit. Mă bucur că ne-ai dat și nouă o fărâmă din bucuria ta

    Apreciază

Trackbacks/Pingbacks

  1. Sunt mândra! | Oana Toporaș – Blog Personal - 25 Aprilie 2015

    […] acesta, ca si anul trecut, am participat la Concursul de Creație Literară „Lirismograf”. Dacă atunci mi-am […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s