EU AM ALES PLĂCEREA


”E-o lume minunată în care veți găsi
Numai copii
O lume cu mult soare și multe jucării
Pentru copii”

 

Da! Mă simt ca un copil căruia i-a venit hachița de plecare în vacanță :). Mai are rost să vă spun că abia aștept, că mi-am făcut până acum un întreg stoc de boarfe care trebuie să intre într-un rucsac de 40l ??!!! Și cu un așa dor de ducă cum să-mi mai vină inspirația să scriu poezii?

Zilele trecute, speriată până în măduva oaselor că inspirație se joacă cu mine de-a v-ați ascunselea, mi-am luat frumos tălpășița și m-am oprit în prima librărie cu gândul de a încerca străvechi obiceiuri în ale scrisului. Iar pentru a-mi provoca imaginația și a-i face pofta peniței să-și expună dezinvoltă cerneala pe papir, mi-am cumpărat un caiet cu aspect nobil, pe a cărui copertă este înfățișată Regina Elena.

 

 

CaietRElis

 

Dar să vezi și să nu crezi! Nici scrisul pe suport de hârtie și nici imaginea Reginei Elena nu m-au ajutat să finalizez o poezie în 1-2 ore (așa cum îmi este obiceiul) ci în 3 zile!!

 

N-o să mă credeți dar în disperarea mea mi-am făcut în bucătărioară și un mic locușor feng shui. Dar tot degeaba:)))

ceai1

 

Însă după atâta frământare, a ieșit o poezie care mie îmi place foarte mult. Multe persoane dragi din viața mea mi-au transmis că aceasta este cea mai bună poezie pe care am scris-o până la acest moment. Nu știu dacă e așa sau nu. Din toate creațiile mele, poemul Analogie (https://pentrutinepentrusuflet.wordpress.com/2014/03/08/analogie-2/) care a fost și publicat în Antologia Conexiuni rămâne cu coronița de premiant:). Acuma să nu credeți că îmi place doar pentru că a fost publicat, n-are a face asta.

Vedeți? M-am luat cu vorba și am uitat subiectul principal al acestui post și anume poezia 🙂

 

Eu am ales plăcerea

 

Am treierat grâul iar odată cu el stufărișul ce-mi zburătăcea înauntru-mi

Amoruri, ibovnice, nopți deocheate, le-am strâns grămadă în baloturi

Batoza a pornit și ea bețivă făcându-și drum printre scârbiții cocostârci

Acuma dară spune-mi soartă…trecutul meu unde mi-l duci?

 

 

Vremea se schimbă… aporii în averse îmi străpung lacom cugetul

Mă azvârlu în holda înțesată cu maci să-mi prăpădească urma năpustul

Lamurii rumenelor petale îmi mângâie mofturos obrazul dogorit de mustrare

Orbecăi mâhnit, încrâncenat pe mine …Cum astăzi să iubesc o dodoloaie?

 

 

Am înlocuit feciorelnic iubirea cu suflete reprimate încastrate de trupuri golașe

Țigara îmi pătează astăzi degetele cu urme stridente de-un roșu fardat

Socotesc îndată c-am ajuns să-mi împart tutunul și viața cu mediocre enoriașe

Îmi simt orgoliul și stima de sine intrate într-o uzină pentru scărmănat

 

 

 

În încheiere vă întreb: Când erați mici, obișnuiați să faceți semne conducătorului de treierătoare pentru a-l determina să claxoneze?

Eu una eram cea mai fericită când auzeam clinchetul treierătorii. Asta era partea cea mai frumoasă din vacanțele petrecute la bunicii mei la țară.

 

 

Pe curând!!!

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: