Porți în tine un suflet pătrat


Porți în tine un suflet pătrat, fericirea ți se ascunde la colțuri și nu poți s-o găsești. Zici că ți-e sufletul mereu gol, că nu-ți găsești iubirea nicăieri. Vrei ca sufletul să-ți fie rotund, să-ți găsești fericirea și să nu se mai ascundă în tine. Îi șlefuiești colțurile și lași rămășițele înăuntru, vrei să te simți plin. Nu poți, fiindcă nu poți să te mulțumești cu resturi. Alergi iar după ceasuri de ceară și îți dai întâlnire cu tine însuți. De mult te-ai pierdut de tine, de când ți-ai șlefuit sufletul. Nu te-ai mai recunoscut de atunci. Ești străin de tine și ești gol. Te-a prădat cineva de sentimente, ți-a dărâmat pereții inimii și te-a pustiit. Barbari! Ți-e frică să te apuci să te repari, iar resturile din sufletul tău nu îți ajung. Fericirea rămâne pentru tine un termen pe care îl folosesc ceilalți, pentru tine nu a fost palpabilă. N-ai găsit un alt suflet rotund care să te completeze, iar cel pătrat este motivul pentru care te-ai apucat de șlefuit. Nu te poți întoarce la el. când găsești pe cineva cu același suflet ca al tău realizezi ca acela este mai mare și nu se poate simți complet cu tine. Te șlefuiești la infinit, până nu mai ești. Nu mai poți fi nici trist, nici fericit.

Ți-e trupul un câmp de bătălie, se luptă toate în tine. Te întrebi când se vor termina toate, pentru că ai obosit să se lupte atâta Dor și Durere în tine. Ți-au rămas doar o curte imensă și zeci de perechi de papuci. Pe la tine trec oameni. Oameni la fel de triști, de goi și de singuri ca tine. Își iau Dorul de mână și pleacă cu el la drum. Alții pleacă cu Durerea. Puțini sunt cei care pleacă cu iubirea. Știu și ei că iubirea se pierde, se amestecă în mulțime, o calcă lumea în picioare.

Când ajung la casa ta se opresc, zăbovesc o vreme. Se învârt în jurul porții, ținându-se de mână și apoi se despart. Omul își continuă drumul, dar Dorul rămâne. Durerea rămâne.

În curtea ta e mult dor și e multă durere. Și nici un pic de iubire. Oamenii puțini care își scot Iubirea la drum, ținând-o strâns de mână, nu vor să o abandoneze aici. Nici iubirea nu vrea să rămână, se strânge mai tare la brațul Omului și continuă să meargă, uitându-se cu teamă în urmă.

În curtea ta sunt multe perechi de papuci, căci umblă mult Dor și Durere aici. La cât au suferit, cum să îi pui să meargă desculți?

 

 

angel_triste_1__mediano

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s