Suflet deraiat


Ți-e cu părere de rău la fiecare sfârșit sau început de relație. Îți este mai ușor să asimilezi obișnuința prezentului decât să contempli viitorul în limba sufletului, așa cum și-o imaginează el, acolo, înăuntrul tău. Sigur îți spui că fericirea ta are un stomac puternic de a rezistat la toate răsucirile slăbiciunilor tale. În fapt, este doar produsul imaginației. Fericirea ta, nici n-a băgat de seamă ce se-ntâmplă cu tine. Tu, speriată de toată menajeria de sentimente, te-ai deplasat între vechi și nou, între trecut și viitor cu viteza hoților de cai. Ai reușit să-ți velești fericirea într-un partener ocazional de ieșeală.

Poate că ăsta-i avantajul tău. Altfel cum ai fi putut să-ți cenzurezi convingerile astfel încât acestea să nu te conducă spre nici un fatalism?

Îmbrățișezi mereu viitorul. Dar nu viitorul născut din prezentul pe care îl trăiești acum ci viitorul născut dintr-un alt viitor total nou, lipsit de timbrul trecutului. Îți place să visezi. Poate și pentru că acesta este singura acțiune justă care ți-a mai rămas.

Ești atrasă doar de partizani. De flăcăi care susțin și hrănesc teoria amorului umplut până la refuz de clișee. În primă instanță, până și mintea ta le asimilează fără nici un fel de spirit critic și fără a le trece printr-un filtru al minții. ’năuntru’ tău însă are grijă să le regurgiteze.

După ce ai făcut atâta pe clovnu’ ai decis să te cari din viața lui. Bineînțeles că totul cade în cârca ta și al eșecului tău ca femeie, prietenă sau amantă. Doar Cerul știe câte alte roluri ai mai avut pe durata acestui amor încă din fașă lâncezit.

Îmbâcsită de putreziciunea unui eșec pronunțaț, cauți să-ți astâmperi frustrarea în brațele junelui care mereu ți-a servit drept colac de salvare. Deși povestea-i pusă pe repeat în ultimii ani, el continuă să  creadă în tine și în înșiruirea de vorbe, ce rămân doar ceea ce sunt: vorbe. Ai fi în stare să-ți pui și gaj pe suflet, dacă acesta, scos din tine ar putea constitui un bun de valoare. Ai face toate acestea pentru  câteva ore de plăcere, în care să-ți dai trupul de-a tăvălugul printre cearceafurile impregnate cu același iz de dero ca cel de acum câteva luni. Cunoști patul, cunoști bărbatul. Până și împletirea asta a mâinilor, ale tale cu ale lui,  îți este cunoscută.

Răcoarea caldă, efect al unei furii eliberate,  este înlocuită rapid cu o broboane de sudoare. Stânjenită de atâta afecțiune, începi să te miști cu nepricepere asemeni unei mânzoace abia fătate.

Ți-e rușine chiar și de umbra trupurilor voastre, proiectată pe pereți în cel mai romantic mod cu putință. Te simți lipsită de orice valoare. Trupul ți se mișcă necontrolat. Sânii îți împung cămașă. Jenată îți prinzi genunchii în mâini și îi tragi înspre coșul pieptului. Îngheți în brațele lui și tragi o ultimă jalnică speranță că mâine totul va fi uitat.

Alunecai ușor în somn când te-ai trezit cu vocea lui ’’bubuind’’ în urechi. Se hotărâse să profite de intimitatea creată de întunericul nopții. Cerea o validare a mărturisirilor tale exprimate în amurgul acelei zile.

Pentru o clipă ai simțit că îl privești în ochi deși în jurul vostru era întuneric gudron. Ca și când ai fi avut în față un elev, i-ai spus cu o voce ușor efeminată: ’’Am defectu’ de a fi șubredă. Niciodată nu am știut ce riscuri să-mi asum. Am minte de bivoliță și suflet de cocotă’’.

 

Simțeai că te privește în zeflemea. Nu-ți era cu supărare. Îi acordai acest drept. Era a nu știu câta oară când dădeai de pâmânt cu toate valorile în care el credea. Stătea lucid lângă o femeie prea murdară, lângă tine. Ți-ai fi dorit să-i extragi veninul dinăuntru cu o sondă. Dar nu era cu putință. Cuvintele tale i se așezaseră în suflet asemeni unui terci nedigerat.

Te-ai hotărât să iei taurul de coarne și să pleci. Oricum, ce sens mai avea să rămâi?

Era în creierul nopții iar tu colindai străzile fără țintă. Îți simțeai sufletul îngrețosat de durere. Undeva, pe un zid, erau mâzgâlite cu litere de-o schioapă câteva cuvinte. Te-ai apropiat din inerție. Ai citit : ’’În alte vremuri, oamenii își dedicau toată viața iubirii’’.

  • Vreau să iubesc!

 

 

 

 

 

Trackbacks/Pingbacks

  1. Sunt mândra! | Oana Toporaș – Blog Personal - 25 Aprilie 2015

    […] și m-am înscris la secțiunea eseu cu articolele „Portrete de bărbați” și „Suflet deraiat”. Și n-am gândit-o rău căci iacătă-mă admisă spre […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: