Micloșoara. Casele de oaspeți ale Contelui Kalnoky


Cineva s-a ținut de șotii weekendul acesta. Pe nepusă masă, sâmbătă dimineață, am aterizat în satul Micloșoara din județul Covasna. Evident că a fost o surpriză. Una la care mă așteptam, ca să fiu sinceră. Micloșoara se află la aproximativ 3,5 ore distanță de București iar drumul până acolo este cât se poate de frumos dacă o luați prin Sinaia (așa cum am făcut și noi).

Mi-am dorit să merg la Micloșoara pentru a dormi într-una din căsuțele de oaspeți ale Contelui Kalnoky, căsuțe ce datează de prin anii 1800. Frumusețea locului este dată atât de împrejurimile spectaculoase cât și de aerul curat de țară dar mai cu seamă de aceste odăi mobilate în stil rustic ce au menirea de a te întoarce în timp. Da, reușesc!

Camerele sunt mobilate cu mobilier exclusiv din Transilvania de epocă. Acesta a fost donat de oamenii locului. Singurele investiții majore au constat în amenajarea și echiparea băilor și bucătăriei. Pentru o detoxifiere completă a minții camerele nu sunt echipate cu TV iar internetul când are când nu are semnal. Mă refer la cel de pe telefonul personal pentru că de internet la aceste căsuțe nici nu se pune problema 🙂

Băile fac puțină discrepanță cu camera întrucât acestea sunt echipate și amenajate modern, conform standardelor europene. Mă rog, cu puțină imaginație și alecuță de bani eu zic că și băile ar fi putut păstra stilul rustic. But, no comment.

Noi am ajuns acolo sâmbătă, puțin după ora micului dejun. Nu mâncasem acasă nimic cu gândul că acolo ne așteaptă bunățurile locurilor. Surpriză! Când am întrebat dacă putem lua prânzul mi s-a spus : Nu s-a specificat că doriți și prânzul. Păi stai puțin, nu mă aflu într-o pensiune? Adică avem băi la standarde europene dar servire ba?

În concluzie nu am putut mânca acolo pentru că nu am specificat că dorim și prânzul. Nu că ne-ar fi întrebat cineva când am făcut rezervarea sau că ne-ar fi explicat măcar în mare regulile locului ca să știm și noi cum să ne organizăm. După ce am lăsat bagajele în cameră, cu zâmbetul șters de pe față, am plecat înspre Baraolt (un oraș aflat la 10 km distanță de Micloșoara) pentru a mânca ceva. Ni s-a indicat că acolo se desfășoară un târg și că ar trebui să găsim muuuultă mâncare. Zis și făcut!

Poate vă întrebați de ce nu am mers să mâncăm în Brașov dacă tot era aproape. Ei bine, în mica noastră escapadă am fost însoțiți de cățel. Eram imposbil să găsim restaurante care să ne accepte cu animalul de companie. Nici vremea nu era splendidă (ploua) așa că nu se putea pune problema de teresă.

Am ajuns la târgul din Baraolt și spre surprinderea noastră nu întâmpinam dificultăți în alegerea preparatelor pentru masa de prânz: langoși sau Kurtosh. Ambele merg de minune când te chinui să mânânci mai sănătos. Frustrată dar mai ales înfometată, am mâncat un langoș cu gem. Mi-a intrat cu noduri pentru că înainte de a-l servi l-am privit bălăcindu-se în ulei. Nu sunt vreo pretențioasă însă nu-mi doream ca masa mea de prânz să fie atât de simplă și nocivă: 1 langoș. De la târg am mai achiziționat un suc de mere și un suc de sfeclă pentru a ne potoli setea sau foamea :)). Inițial nici n-am știut din ce este sucul roșu pentru că denumirile erau doar în ungurește iar oamenii nu vorbeau limba română. Cu sau fără intenție?  Doar ei știu….

Am cutreierat împrejurimile timp de vreo 2 ore iar apoi ne-am întors la pensiune. Am stat la aer curat și am cules nuci. După vreo oră ni se făcuse un somn de numa-numa. Somn și frig. Era ora 16. Ploua mocănește. La cină trebuia să mergem la ora 20:00. Am ales să profităm de liniștea locului și ne-am întins câteva ore. Ne-am trezit rupți de foame :))). Am ieșit cu cățelul să vizităm satul. Un fel de a face să treacă timpul până la masa de seară. După 200 de metri ne-a sărit în cale un pitbull. Am înghețat. Noroc că a ieșit stăpânul lui ca altfel rămâneam doar cu zgarda din Cici a mea. Nici noi nu cred că am fi stat prea bine :)))

Încet-încet s-a făcut ora 20:00 și odată cu ea a venit timpul să degustăm bucatele din masa de seară. Aceasta s-a servit într-o cramă. Locul era foarte frumos amenajat. Unde mai pui că am avut parte chiar și de un foc la șemineu. Parcă începusem să mă simt mai bine. Am luat masă cu o pereche de tineri din Noua Zeelandă (erau în vizită prin RO) și o familie de englezo-români. Niște oameni foarte faini care au reușit să ne mai salveze ziua.

Meniul (pe care o să-l vedeți și într-o fotografie) a constat în : Clătitie cu pui și ciuperci, Friptură de vită și pui cu piure, varză și murături, prăjitură, pâine de casă, smântână,  vin (alb și roșu) și apă (plată și minerală). Prăjitura a fost un tort aniversar dedicat cuplului englezo-român care împlinea 10 ani de căsnicie.

Nu vreau să fiu cârcotașă ci doar sinceră. Mâncare a fost la limită ca și cantitate iar de gust ce să mai spun…era comestibilă. Vita sărată, smântâna era mai mult iaurt, tortul îți statea în gât. Nu tu însiroparea blatului, nu tu ciocolată de calitate, nu tu nimic. N-am mai mâncat de mult atât de prost. Îmi era foame totuși și am mâncat. Chiar ne gândeam că poate ar fi fost o idee să luam ceva mâncare de la supermarketul Profi din Baraolt și să punem de-o cină, țărănește, pe ziar :))

După cină am mai stat la taclale cu ceilalți și apoi ne-am retras în cotlonașul nostru. Am dormit foarte bine. Liniște, paturi confortabile și foaaarteee multe grade. Am dormit cu geamul deschis ca să putem respira :)))

Dimineața căutam cu disperare pilota. Caloriferele nu mai erau calde și afară era un frig de nu-ți venea să scoți nici un picior de câne :))). Am luat micul dejun (ce a fost inclus în preț) și am plecat.

Așadar, părțile bune și părțile mai puține bune ale acestui loc sunt:

OKandNot

Concluzia este foarte simplă:

Pentru cei care nu au avut bunici la țară acest loc poate părea ca desprins dintr-o filă de poveste. Pentru ceilalți și pentru mine, care am crescut la țară și am gustat din plin viața rurală cu bune și cu rele, cu mobilier vechi și nou, cu tradiții și obiceiuri dintre cele mai vechi și mai frumoase, casele de oaspeți ale Contelui Kalnoky par o butaforie ieftină și o modalitate de a mulge bani, în special de la stăini. 

68976_10204932981546639_4318261896611264342_n 1010478_10204932572016401_4050540136222468901_n 1012083_10204934253138428_8758712573673335426_n 1012270_10204932573376435_1296571439132294585_n 1013230_10204932569096328_3352136685253579275_n 1016428_10204932572216406_2254786247691015745_n 1544366_10204932573696443_8807916319515458836_n 1779687_10204934259098577_5222292478129988602_n 1779783_10204932574056452_5804271366395816136_n 1904102_10204932567616291_4767593653172190654_n 1920551_10204932978986575_1420484186775406351_n 1969298_10204932985666742_8258530167973387475_n 1972493_10204932572536414_3280928909638659082_n 10270440_10204932986466762_1188904925168698069_n 10345822_10204932986946774_1149051481996071029_n 10391032_10204932570016351_7696814301046854014_n 10403401_10204932569456337_8912651609620088891_n 10407471_10204932988226806_5264004262819779859_n 10420214_10204932570816371_5214159320408914897_n 10431672_10204934233017925_2299578143166173551_n (1) 10484984_10204932568176305_5359013719737677072_n 10556323_10204934244658216_5834870059810218553_n 10556377_10204934237138028_8428180153121086466_n 10600590_10204932569296333_4193104017547698917_n 10614212_10204932987386785_8532750959735894540_n 10626494_10204934282859171_5856324517053979638_n 10628265_10204932570616366_388053154687182708_n 10629564_10204932986106753_7815963421892557242_n 10659136_10204932572936424_2202230281524506508_n 10669989_10204934264818720_7377475087066868895_n 10685596_10204932984546714_682276867993052537_n 10689663_10204932567936299_733275973444550253_n 10689827_10204932569816346_5565935152465837092_n 10698647_10204932568776320_4468208594954236030_n 10702028_10204932571176380_5534412792278903335_n 10703716_10204934269618840_6856547124700341340_n 10710924_10204932568416311_624909823611636337_n 10731106_10204932987826796_2626214516774151407_n

10659233_10204938667208777_3419486933885182227_n

3 răspunsuri to “Micloșoara. Casele de oaspeți ale Contelui Kalnoky”

  1. Apăi nu ăla-i locul de i-a făcut atâta şi-atâta reclamă prinţul Charles ? Dar, deh, bănuiesc că ‘mnealui a avut parte de cu totul şi cu totul altă servire. Ciudată însă (şi deloc reconfortantă) prezenţa pitbullului. Nu prea-i o rasă care să aibă ce căuta într-o localitate care să se declare deschisă oaspeţilor.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Sincer, am fost dezamăgită de fotografiile postate, și nu mă refer la calitatea lor. Mă așteptam la mai multă grijă pentru detalii în amenajarea unei astfel de pensiuni.Nu mi se par deloc atrăgătoare interioarele…Îți pun un link cu o pensiune din satul în care locuiesc.Cred că nici nu se compară…Și nu aparține vreunui conte 🙂 Păcat… Reclamă ieftină pe la noi…
    http://www.booking.com/hotel/ro/casa-valea-viilor.ro.html
    Eu visez să ajung în Viscri într-o bună zi 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s