Verde-n față


Numim relatie momentul in care doi oameni, homo sapiens sapiens ar spune latinul, decid ca s-ar putea suporta unul pe celalalt in acelasi spatiu locativ, si-ar putea tolera reciproc minusurile, ar putea face sex doar unul cu celalalt, ar face compromisuri reciproce, o lunga perioada de timp in mod absolut voluntar si chiar o si fac.

Iubirea este un element aparte care deseori este implicat in notiunea de relatie insa fara a avea nimic de-a face cu aceasta. Ambele notiuni se pot manifesta separat si fara a fuziona vreodata.

Sa le disecam putin si sa incepem cu natura umana. Pentru a putea duce totul la bun sfarsit trebuie sa cadem de acord asupra unor aspecte.

Omul nu are o forma. Omul nu respecta un tipar. Este capabil de extreme si intre ele planeaza o paleta foarte nuantata de valori, sentimente, aspiratii, nevoi, putere. Din acest motiv o generalizare este aproape imposibila. Spun „aproape” intrucat din fericire am identificat o serie de trasaturi definitorii pur umane aplicabile unei majoritati covarsitoare.

EGOISMUL. E trasatura-radacina care ne defineste pe cei mai multi dintre noi. Nu acela care te opreste din a ajuta un semen aflat la nevoie. Sa mergem cu mintea putin mai departe, acolo unde egoismul e inselator, acolo unde seamana cu dezinteresul.
Noi oamenii facem asta deosebit de des. Din dorinta de a parea dezinteresati atat in proprii ochi cat si ai celorlalti. Exemple? Sa luam orice fel de relatie doresti. Ultima ta relatie daca nu te deranjeaza… Am convingerea ca ai prezentat-o ca pe o relatie curata, sincera, bazata pe afectiune. Si atat?

Omul de langa, jumatatea, se afla acolo pentru ca OFERA un cumul de „chestii” care iti sunt confortabile. Ori are bani, ori e frumos, ori e destept, ori face sex bine, indiferent de criteriile care te-au atras la jumatatea ta, ele iti servesc tie. Tie personal. Si daca jumatatea ta se dezbraca de ele, tu vei pleca. Pentru ca dispare confortul tau. Altfel spus, mai popular, tie nu iti mai iese nimic. Acela e punctul in care ai sansa sa iubesti dezinteresat. Nu o vei face.
Apoi, observ tot mai des cupluri in care se cauta un schimb egal de sentimente. Cei suparati spun „eu am putut face asta pentru partener, el nu a facut la fel pentru mine”. Oamenii cauta sa li se returneze gesturile, afectiunea, cuvintele, actiunile ca si cum dragostea ar fi un troc. Vad intre oameni casatoriti acest negot, aceasta camatarie si ma intristez pentru ca stiu ca asa zisa lor iubire e un miraj, o masca, o constructie fara fundatie care va cadea la primul mic tremur al pamantului.
Derivatele egoismului sunt suficiente pentru a fi liant dar nici pe departe nu se apropie de iubire care nu lipeste, sudeaza.
Apare alt fenomen intetesant. Capacitatea pur umana de a te minti singur, de a te autosugestiona. Si devine tot mai vie si mai plauzibila pe masura ce ti-o repeti ca sa ai confortul psihic dorit si sa poti adormi senin. Iti spui „jumatatea mea ar face orice pentru mine, nu m-ar inlocui niciodata, avem trei copii impreuna si viata mea e o minune”. Ca si cum ar fi destul. Ceva in tine, o voce timida pe care alegi sa o ignori pentru ca doare, iti sopteste mereu ca te minti cu nesimtire.
Adevarurile deranjante, taioase, iti distrug echilibrul.
Nu suntem fiinte monogame. Suntem fiintele cele mai sexuale de pe Terra. Doar cine din pricina unui neajuns fizic sau psihic nu primeste ocazia, nu face sex. Si inventeaza repede o masca decenta pentru a acoperi asta in ceea ce nu e dar suna mai bine decat adevarul. Apoi o crede si apare si confortul psihic. In final neavand de ales se dedica cauzei.
Toti ceilalti ar face sex cu orice persoana li se pare atragatoare, doar din curiozitate, macar o data, suntem cu totii curve si aceasta ne e adevarata natura. Din pacate, acopetita de o alta masca: a religiei, a familiei, a decentei etc. O minciuna.
Omul este egoismul personificat, la radacina oricarei masti de culoarea altruismului e o samanta mica de egoism pur. Oamenii nu vor familii, nu vor relatii, nu vor fidelitate, vor doar sa fie asa cum sunt dar fara sa fie descoperiti. Pentru ca lumea cunoaste acum prea multe masti iar mastile sunt ipocrite. Oamenii vor sa insele, sa minta, sa simta, sa experimenteze, sa acumuleze avizi in suflete orice placeri ar avea ocazia, dar soptit, pe intuneric, sub o masca.
Iubirea reala nu exista. Ea presupune sa iti dai jos armura sufleteasca in fsta jumatatii alese. Sa iubesti neconditionat, sa suferi, sa te sacrifici, sa te martirizezi, sa te umilesti, doar pentru a ferici omul de langa tine. Atat. Fara paranteze, fara scrisuri mici.
Iubirea, bunii mei, nu este unul dintre atributele specific umane.

autor Anonim

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s