Cazierele morale ale sufletelor


Pe când natura nu se arătase încă atât de generoasă și nu te înzestrase cu virtuțile necesare pentru a întelege ca trecutul tău este parte din tine și că el participă în mod activ la selecția celor din juru-ți, căci, de ce să nu recunoaștem, trecutul este sita prin care cernem toată această făină pe care noi o numim viată, obișnuiai să-ți asemeni consumatul trai cu un loden jerpelit. Această juxtapunere dintre tine și acest kitsch care te îmbrăca pe dinăuntru, îți părea o mezalianță distonantă. Priveai cu  defetism orice încercare întreprinsă de intelectul tău pentru a șterge toate dârele lăsate de vremurile demult apuse. După câteva siluiri succesive eșuate ai înțeles că acceptarea trecutului este embla omului evoluat.

Să spui că nu te doare trecutul e ca și când ai afirma că ai trăit o viață schimnică cu inima izolată între câteva obloane de plumb. Dragostea doare și este doar o chestiune de timp până când viața va pune osul la treabă și va „catadicsi” să o șarjeze. Și ce poate fi mai chinuitor decât să privești neputiincios la hazul pe care-l provoacă mâhnirea ta sufletească?

Dar un om nu se poate proclama ciung doar pentru că eșecurile în amor atârnă ciorchine de sufletul său. Avem mintea doldora de idei. Asta-i arma de care trebuie să ne folosim pentru a scăpa din prinsoarea unei iubiri răsuflate. Un gol creează condiții pentru instalarea unor noi simțiri, mai profunde, mai mature și mai atent analizate. Nu tre să ne bruftuluim existența în tonuri de griuri colorate. Trebuie să dăm dovadă de curaj și să rupem granițele zonei de confort.

Iubirea asta-i tare zvârlugă. Azi o ții strâns în mână și mâine îți scapără printre degete. Fiecare amor neîmplinit te sărăcește. Asta însă nu-i o scuză pentru a da naștere unui suflet nou, scorțos ca fierul. Nu trebuie să ne velim în niște partizani ai poveștilor cu final nefericit. Soarta e ‘naintea vrerii noastre. E mult mai bine să fim optimiști căci asta denotă că trăim nemurirea încă din timpul vieții.

Ține minte: Când ți-e greu, privește înainte și ascunde-ți ofurile, așa cum ursul își ascunde vizuina.  Nu spune nimănui nimic, niciodată. Dacă o faci, o să înceapă să îți fie dor de toți.

 

To be continued….

 

viata2

Un răspuns to “Cazierele morale ale sufletelor”

  1. Vai, ultimul fragment mi-a patruns pana in strafundurile sufletului… Mare adevar grait-ai! Unele sentimente sau amintiri mai bine le reprimam, altfel vin tavalug asupra noastra…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: