Proiecțiile sufletului


Se poate întâmpla ca ziua de mâine să ne găsească ușor timorați cu privire la traiectoria noastră ca indivizi în această societate. De când ne naștem primim ca zestre spirituală o îngâmfare devorantă capabilă să străpungă deopotrivă granițele rațiunii și ale sufletului. Ignorăm aproape toate avertizările  pe care ni le dă viața fără a ne chinui vreo clipă să le înțelegem. Cine mai are timp să-și încropească o autoanaliza în secolul vitezei?

Dacă ai avea acces la sufletul și rațiunea pe care o aveai acum 5-6 ani și i-ai adresa astăzi aceste întrebări ce crezi că ar răspunde?

  • Am reușit să devin ce mi-am propus?
  • Viața mea de acum este asemănătoare cu cea creionată la început de drum?
  • Iubesc omul de lângă mine la intensitate maximă așa cum mi-am promis?

Dacă ajungi să realizezi că ai deraiat rău de la traseul stabilit inițial? Dacă viața ta nu seamănă nici în clin, nici în mânecă cu ce ți-ai imaginat? Dacă simți că n-ai întâlnit încă marea dragoste deși ai dat deja asigurări prin acte și jurăminte că o porți în suflet?

 

Ce faci?

 

Plângi, cauți răspunsuri, găsești soluții dar refuzi să le aplici.

Deseori ajungem în astfel de situații din cauza constrângerilor materiale. Nu poți afirma că cineva te iubește doar pentru că ți-a oferit în dar 10 perechi de pantofi Louboutin, 4 genți Hermes și mai știu eu câți cai putere. Dar când n-ai de nici unele și deodată plouă cu bunuri a căror etichetă îți fură ochii, ești tentat să crezi, în mirajul unei vieți îmbelșugate, că iubirea se măsoară în gradele de confort material.

La pol opus, am convingerea că iubirea se măsoară în numărul de lacrimi șterse de pe obraz, în numărul de zâmbete și îmbrățisări, în sutele de strângeri de mână, în numărul de momente dificile depășite împreună. Astea trebuie contorizate.  Nu cele materiale. Cel mai frumos lucru care ni se poate întâmpla este să pierdem numărătoarea pentru că atunci vom avea certitudinea că iubim.

Să decizi nu este greu. Dar să decizi bine este teribil. Trebuie să te cunoști foarte bine și să fii sincer cu tine în privința compromisurilor pe care ești dispus să le faci. Ești dispus să-ți sacrifici ani din viața pentru confort material? Da sau ba?

Alergăm să ne facem case, să ne cumpărăm mașini apoi să facem case copiilor noștri și tot așa. Ne velim viața într-un sacrificiu permanent. Deținerea de proprietăți este un avantaj destinat exclusiv înstăriților, din punctul meu de vedere. Un om obișnuit va face sacrificii colosale pentru un astfel de avantaj. Își va sacrifica timpul destinat familiei, vacanțele, plăcerile spirituale și multe altele. Toate pentru un morman de cărămidă sau beton pe care zău că nu-l luăm cu noi când trecem în lumea celor drepți.

Mă întreb, cum de am ajuns să preferăm bogăția materială în detrimentul celei spirituale?

 

…Știți voi, singurele averi care ne vor însoți sufletul până în ultima clipă sunt amintirile! Asta trebuie să clădim în permanență!

 

 

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: