Nu contează CÂT trăieşti, important este CUM trăieşti!


În ultima vreme, am observat că o tot dăm cotită când vine vorba de suferințele morale. Pozăm ca nimeni alții, astăzi mai fericiți decât ieri iar apoi aruncăm „momeala” către publicul larg…de pe Facebook, evident. Ăsta-i un mod de a arunca praf în ochi celor care poate vă bănuiau nefericiți dată fiind conjunctura: divortaț/ă, părăsit/ă la 35 de ani, singur/ă la 40 de ani, însurat/măritată cu jobul, etc. Ne place să păstrăm aparențele și poate nu ar fi nimic greșit în asta dacă am face-o pentru noi și nu pentru cei din jurul nostru. Refuz să cred că-ți place să amăgești „audiența” cu falsa viața de huruz pe care o duci în momente în care sufletul tău ar vrea să dea cu toate de pământ și să-și spună durerea pentru a scăpă astfel de poverile adunate-n straturi de-a lungul timpul. Să păstrăm aparențele ne face rău, ne crează un sentiment de inferioritate față de propriul nostru Eu și astfel ajungem să ne simțim străini față de noi înșine. Nu spune nimeni să-ncepi să plângi pe la colțuri sau și mai rău să postezi tot de felul de mesaje „motivaționale” pe site-urile de socializare. În definitiv, suferința înseamnă meditație și pornind de la acest sens ar trebuie să o „consumăm” în liniște, departe de ochii „publicului larg”.
Eu, am învățat să-mi port cu mândrie rănile. Asta pentru că am ajuns să înțeleg că ele au scris istoria vieții mele. Trist sau nu, suferințele ne oferă adesea cel mai mare imbold pentru a merge înainte atunci când poate noi privim doar spre înapoi.
Și, cum am ști ce e fericirea fără suferință? Cum am distinge bine de rău? Cum am deosebi drama de comedie.
Ne place să afirmăm că trăim ca într-un serial dezechilibrat în conținut, dramele versus happy end-urile, ies lejer învingătoare la numărătoare. Dacă și eu le-aș fi pus contor probabil că v-aș fi dat dreptate. Nu am făcut asta pentru că-mi place să privesc viața din punct de vedere calitativ și nu cantitativ.
Și uite așa, că tot veni vorba, te întreb: Te-ai gândit vreodată să schimbi „cântarul tradițional”? Să nu-ți evaluezi suferințele și bucuriile din punct de vedere numeric ci să încerci să măsori mai degrabă intensitatea fiecărui moment? Cum crezi că ar arăta viața ta privită din acest unghi?

 

Traieste

2 răspunsuri to “Nu contează CÂT trăieşti, important este CUM trăieşti!”

  1. din pacate noi romanii nu prea stim sa pretuim „cum traiesti”…adunam ani…cum spunea o cugetare..”nu da ani vietii ci ,viata anilor””!!
    nu numarul anilor e important ci, calitatea vietii pe care o duci…si cui ii „trebuiesti””!!
    ai mare dreptate …eu pretuiesc oamenii care au demnitatea si curajul de a-si trai singuri durerea si a-si impartii doar fericirea si bucuria!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: