Cândva, am avut Shakespeare-ul meu. Îmi scria. De dragoste…normal


Am început de curând seria trecutului fără perdea. Carevasăzică acest blog a ajuns un soi de pârâcios al vremurilor demult apuse. Să mă supăr? Să-l trosnesc cu câteva vorbe de duh de să-l las lat? Nu, nu pot să fac asta. I-am dat mână liberă să povestească cât vrea „el” cu condiția să fie despre dragoste, simpatii și copilării. Asta nu înseamnă că i-am permis să feștelească iacaua cuiva. Nu, dimpotrivă…Publicarea scrisorilor de dragoste primite pe vremea când încă eram o copilă este pentru vă arăta că înainte să apară internetul, facebookul și toate minunile de rețele sociale, oamenii (chiar și adolescenții) erau mult mai profunzi și cu siguranță mai romantici decât în ziua de azi. Păi cine se mai obosește în ziua de astăzi să mai scrie pe hârtie când e mult mai la îndemână să trimiți un e-mail? Recunosc că internetul ne-a ajutat să ne eficientizăm timpul însă concomitent am pierdut esența lucrurilor.

Dar acest post nu este despre cum ne-am modernizat noi oamenii ci despre cum trăiam iubirea înainte că evoluția să ne updateze sufletele. Pentru asta o să mă folosesc de o scrisoare de dragoste primită prin clasa a VI-a de la un băiat de la mamaie din sat,unde obișnuiam să-mi petrec vacanțele. Pe băiat îl chema Alex și era Best Friend-ul meu la acea vreme. Evident că pe atunci eram implicată într-o altă ” relație” care anula orice posibil sentiment pe care îl puteam nutri față de el ))). Râd și râd cu poftă pentru că probabil vă imaginați că la o vârsta așa fragedă nu puteam să fiu implicată în ceea ce azi eu numesc relație. Aveam și eu o simpatie pentru un flăcău și el pentru mine. Nu mai aveam ochi pentru altul!!! :P. Un fel de dragoste din vremea grădiniței, vârsta fiind singura care făcea notă distonantă.

Nu vă mai țin pe jar și trec la fapte. În premieră, prima scrisoare de dragoste primită. Nu una din primele ci chiar CEA DINTÂI. 

FirstLoveLetterpg1 FirstLoveLetterpg2

 

 

De fiecare dată când răsfoiesc aceste amintiri frumoase mă cuprinde un ditamai valul de melancolie. Mai am o grămadă de lucruri frumoase de împărtășit cu voi și abia mă abțin să nu le postez pe toate buluc:)

 

Să vedeți ce urmează….Awwww….. 🙂

 

În încheierea acestui post vă adresez o întrebare: Trăiam mai bine când nu eram așa puși la punct cu tehnologia?

 

 

 

6 răspunsuri to “Cândva, am avut Shakespeare-ul meu. Îmi scria. De dragoste…normal”

  1. Al doilea articol de pe blogul meu a fost exact despre acest lucru *aici:https://alexandramariaitu.wordpress.com/2014/12/12/omul-si-gaina/ *, aşa că nu pot decât să spun că sunt întru totul de acord cu ceea ce ai spus şi tu, şi anume că romantismul zilelor noastre este lipsit total de farmec, e monoton, şi dacă nu fad, cu siguranţă comun. Toată lumea se îndrăgosteşte la fel astăzi! Toată lumea trece direct la fapte, iar cuvintele frumoase ca cele din scrisoare îşi pierd rostul.
    Lumea iubea mai mult şi mai intens, cândva, demult, datorită limitelor. Azi nu mai există limite! Sau dacă există, alegem să le trecem pe toate deodată, fără a le şi explora.
    Nu erau vremuri mai bune, dar erau vremuri mai idilice!

    Apreciază

  2. Nu stiu daca traiam mai bine, cert e ca vremurile acelea au un farmec aparte! Atunci trebuia sa ajungi la ora stabilita la intalnire pentru ca altfel greu mai reuseai sa stabilesti una, fara telefon mobil si internet. 😀 Parca totul era mai profund si mai pur! Sau poate spune asta doar melancolia din mine…

    Apreciază

  3. Regret ca tehnologia ne-a furat placerea de a trimite scrisori. Apreciez tehnologia, mi-a oferit suficiente motive sa ii fiu recunoscatoare, dar mi-a si luat mult prea multe. Este ciudat cum uneori faptul ca nu sunt adepta statului pe internet ma face sa tac in discutile dintre prietenii mei mai mult decat ar face in mod normal caracterul, personalitatea sau temperamentul meu in mod normal, iar asta e trist.
    Imi place atat de mult sa scriu scriaori incat cu prietena mea cea mai buna practicam strecuratul de scrisori „accidental” in geanta si chiar daca vorbim zilnic prin intermediul tehnologiei, ii astept mai inflacarata scrisorile.
    Nu am primit niciodata o scrisoare de dragoste si nici nu am scris vreodata poate pentru ca nu am fost niciodata indragostita sau poate nu am persoane in jurul meu sa ma cunoasca atat de bine incat sa imi faca astfel de surprize. Mi-ar placea sa am parte de astfel de amintiri…
    Cat despre tehnologie, nu mai am telefon de cateva saptamani (l-am stricat) si supravietuiesc, imi lipseste doar muzica, dar sunt mult mai linistita si am un randament vizibil mai mare 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: