Viața-i un simplu șirag de mărgele.


Ai contribuit vreodată la alcătuirea unui șirag de mărgele?  Este un proces destul de simplu ar spune unii și cu siguranță foarte popular în rândul puștoaicelor aspirante la rangul de adolescente.  Dar noi oamenii, indiferent  de sex, cu sau fără voia noastră, în afara jobului pe care-l practicam pentru a ne câștiga tradițonala pâine, lucrăm full time, 24 h din 24 h,  ca fabricanți ambulanți de giuvaeruri. Fiecare cu bijuteria lui. Unii oamenii strâng în jurul gâtului adevărate grămezi de lucruri prețioase, o înșiruire atent studiată a câtorva  zeci de perle lângă care așeză discret bucăți neșlefuite de diamante rare. Alții se mulțumesc doar cu bucăți din pietre semi prețioase care să-i scoată cumva cu un cap deasupra mediocrității. Mai sunt și alții care preferă să poarte la gât doar kitsch-uri reflectând astfel proasta calitate a propriilor decizii și implicit a existenței.

Vedeți voi, privind lucrurile și din alte perspective, putem considera viața o simplă  înșiruire de mărgele, în care fiecare mărgică se transpune în conjunctură, pe un fir mai mult sau mai puțin salubru, în funcție de familia în care am avut norocul să ne naștem.

Un start șubred în viața nu va folosi niciodată drept țap ispășitor pentru incapacitatea de a lupta pentru schimbare. Toate conjucturile din care ne este construită bătrâna existență sunt produsul creației noastre. Noi luăm deciziile prin care le facilităm mediul de evoluție. Deci noi suntem stăpâni pe viața noastră și pe tot ceea ce înseamnă destin sau karmă. Cel mai la îndemână lucru este să ne lăsăm în voia sorții. Cel mai complicat este să credem și să acționăm în concordanță cu dorințele noastre pentru a crea schimbarea.

Aș trece pe listă, ca primă urgență de corijare, sufletul. Fie vorba-ntre noi și lăsând la o parte rușinea că doar nu suntem la prima discuție pe teme filozofice, noi oamenii, ne-am înrăit peste măsură. Dacă totul s-ar reduce la asta poate că n-am avea așa mari motive de îngrijorare. Cu puțină răbdare și grijă față de celalălalt, lucrurile ar progresa pe o panta favorabilă. Alarmant este faptul că lucrurile nu par să se schimbe pentru că am ajuns să considerăm că asta este normalitatea!!

Citeam zilele trecute într-o carte că „ Răului trebuie să-i răspunzi întodeauna cu bine”. Mi-a plăcut și într-un anume fel a stârnit în mine curiozitatea de a-mi analiza reacția la toate răutățile prin care am trecut în decursul timpului.

Concluzia mea?

Acel „ întotdeuna” nu fost aplicat întotdeuna căci, cum era de așteptat, într-un mediu nociv vom contribui la nașterea unor conjuncturi nocive. Suprinzător sau nu, în cadrul acestui exercițiu, am aflat despre mine că de mult ori am ales calea de mijloc. N-am răspuns cu bine, n-am răspuns cu rău, am răspuns cu indiferență.

Mai există o vorbă în popor care sună cam așa : „ Dacă nu poți face bine, cel puțin nu fă rău”. Cam pe principiul ăsta am mers și eu, deloc lăudabil, o manieră de a accepta tot ce ți se dă, fără doar și poate.

Ca să fiu sinceră până-n măduva oaselor mă tot chinui să aflu cum traduce ‘năuntru’ meu binele.

Să fie oare ajutorul necondiționat acordat semenilor noștri?

Sau poate zvâcnirea de a provoca beatitudine în suflete?

Ori poate lupta de a face toate lucrurile corect din punct de vedere moral și spiritual?

 

Suntem oameni, nu roboți. Asta ne mai scuză când mai călcăm prin străchini.

 

Pentru voi ce înseamnă binele?

 

pearls

11 răspunsuri to “Viața-i un simplu șirag de mărgele.”

  1. Binele..poate tot ceea ce nu rănește!

    Apreciază

  2. Vezi ? Tocmai întrebarea ta de final, deşi e clar o întrebare, conţine şi răspunsul. „Binele” este o percepţie strict personală prin care ne justificăm alegerile, cuvintele rostite, gesturile, faptele, chiar şi atunci când ele nu se încadrează în norme general acceptate social ca fiind „bune”. „Eu am crezut că fac un bine…” – nu asta e scuza pe care o folosim atunci când ceva nu este receptat tocmai pozitiv de cei din jur ? Fiindcă, da, de cele mai multe ori, binele nostru nu este şi binele celorlalţi. Şi asta tocmai fiindcă suntem oameni şi avem în fişa postului şi dreptul de a călca, din când în când în străchini.

    Apreciază

    • Cred ca ne folosim de acest „bine” pentru a ne justifica atunci cand perceptiile si alegerile noastre sunt gresite. Altfel nu am avea de ce sa ne justificam. E mai simplu sa privim lucrurile asa decat sa recunoastem ca am gresit. Sa recunosti ca ai gresit, sa ceri iertare si mai ales sa nu mai repeti nu sunt lucruri care ne mai caracterizeaza existenta. Cum s-ar spune mai simplu : „s-au demodat”

      Apreciază

      • Atunci recunosc spăşit că sunt „demodat”. Eu nu am nicio problemă în a recunoaşte că am greşit atunci când greşesc şi nici în a-mi cere iertare atunci când greşeala mea are urmări. La naiba !, e atât de simplu să faci asta…

        Apreciază

      • Poate ca n-am fi atat de incrancenati daca oamenii ar invata sa ceara iertare sau sa recunoasca cand gresesc. Uneori mi se pare ca lumea reactioneaza atat de violent la unele greseli minore tocmai din cauza comportamentului celuilalt.

        Ca o paranteza la asta tin minte ca acum 2 sapt i-am trimis si eu un sms mamei prin care ii ceream iertare pentru un comportament mai putin laudabil. Acum 1 sapt si ea a procedat la fel fata de mine. Pentru ca trebuie sa recunoastem ca nu conteaza ce statut ai, cu totii gresim.

        Apreciază

      • Şi acum, sincer. După ce îţi ceri iertare (lucru care repet, este ceva extrem de simplu de făcut), nu simţi că ţi se ia o povară de pe suflet ? Că te eliberezi de o încărcătură negativă care-ţi apăsa umerii ?

        Apreciază

      • Intram acum in aria altui subiect. E important si cum iti ceri iertare. Daca ceri cu inima, desigur ca ti se elibereaza sufletul. Sunt si persoane care spun „iarta-ma” ca si cand ar spune ” buna ziua și la revedere”. Eu incurajez oamenii sa ceara iertare doar atunci cand simt nevoia sa faca asta. In caz contrar este in zadar.

        Apreciază

      • Acum te-ntreb: ce înseamnă frumos pentru tine? 🙂

        Apreciază

      • Ceva între George Clooney, Brad Pitt şi Danny de Vito.

        Apreciază

      • :)).Ok.Vedem ce putem face 😉

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: