Goana prelungită după iubire


Am citit de curând Cuvinte Încrucișate- Aurora Liiceanu (v-o recomand cu dragă inimă). Cartea mi s-a părut o analogie între banalitățile unor întâmplări și sensurile universale ale vieții. Și uite așa am ajuns să iau la puricat fiecare părticică trăită, să-ntorc și pe față și pe dos coincidențele sau metehnele soartei, în speranța că voi găsi amănuntele biologice. Zis de-a dreptul, rezultatele acestor exerciții folosofice ar trebui să mă ajute la identificarea întâmplărilor sau oamenilor care au intervenit la un moment dat în viața mea schimbându-mi, definitiv sau temporar, cursul linear al vieții.  Cum ar spune englezul : work in progress 🙂

Până acum am reușit să trag niște concluzii iar printre ele se află și cea care dă titlul acestui articol: goana prelungită după iubire. Bineînțeles că traiul fiecăruia dintre noi are cusururile lui însă indiferent de forma în care s-ar manifesta acestea, noi n-am renunțat vreodată să cerem și să primim iubire. În esență ăsta-i singurul imbold care ne motivează.

Poftim și suntem pregătiți să primim iubire de când ne naștem și până când murim. Suntem asemeni unei mașinării care funcționează pe bază de carburant. Ne putem alimenta din surse diverse însă întotdeauna cu același tip de combustibil: iubirea. Se prea poate ca viața să te oblige să-ți schimbi sursele însă niciodată carburantul. Cu sau fără dezamăgiri, cu sau fără suferințe morale vom rămâne veșnic îndrăgostiți de iubire. De fapt asta-i și problema. Când ne pierdem capul obișnuim să spunem că ne-am îndrăgostit de icsulescu/icsuleasca. De fapt, toată îndrăgosteala este condiționată de ceaa ce oferă acel individ, exluzând bineînțeles beneficiile materiale.

Noi oamenii, manifestăm față de persoanele din jurul nostru un fel de cerșeală hușpită. Poate că-i urât spus cerșeală însă alt cuvânt mai la îndemână n-am găsit. Încă din pruncie acționăm isteric pentru a primi rația de iubire. În primă fază de la mama, apoi de la tată, bunici, mătuși, frați etc. Cu cât creștem, mărim cercul surselor care ne pot alimenta cu ceea ce ne face funcționali: iubirea. De asta legăm prietenii, punem bazele unor căsnicii, procreăm și creștem nepoți sau strănepoți. Acum înțeleg și motivul pentru care se spune că dispariția unui om ne sărăcește. Cu cât suntem mai singuri, cu atât suntem mai săraci și mai frustrați sufletește. De ce să nu recunoaștem, lipsurile generează frustrări cu ghiotura.

Așa am ajuns să cred că fiecare acțiune pe care o întreprindem, oricât de neînsemnată ar fi ea, are ca scop final obținerea unei porții de iubire. Fie ca vorbim de iubire părintească, de amiciție, de căsnicie, de iubirea față de cărți și cultură, de iubirea față de animale sau chiar de iubirea față de propria meserie, în definitiv tot iubire este. Mai puțin contează forma și mai mult conținutul.

În accepțiunea mea, goana prelungită după iubire înseamnă viață.

 

life

4 răspunsuri to “Goana prelungită după iubire”

  1. Câteodată nici nu trebuie să goneşti atât. Pur şi simplu ea vine singură …

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: