Sunt pregatită să devin mamă?


Ideea acestui articol mi-a venit când am găsit acest fragment în  “Arta Conversației” de Ileana Vulpescu:

” Dac-ar fi să iau viața de la-nceput și m-aș mărita cu un bărbat pe care să-l iubesc, n-aș mai face însă un copil din primul an de căsnicie. O fi bine pentru salubritatea speciei, dar pshihologic- și chiar fizic- schimbarea bruscă, prematură, a legăturii erotice, abia înfiripate între doi oameni, într-o legătură de rudenie, nu poate duce la ceva bun. Maternitatea este cel mai copleșitor lucru din viața unei femei, incomparabil ca pondere cu paternitatea pentru un bărbat. Prin maternitate, nu-nseamnă neapărat condamnare și apăsare, înseamnă, sigur însă, aderarea ei totală, de nestrămutat, la valorile fixe, telurice.”

 

Treaba cu făcutul copiilor pare-mi-se că a devenit, hodoronc tronc, un punct de atracție pentru tinerele femei. Poate e doar o impresie de-a mea, însă, observ că din ce în ce mai mulți oameni, bărbați și femei deopotrivă, remarcă această disperare . Am întâlnit femei, nu cu mult trecute de 20 ani, care la fiecare 5 minute își exprimau cât se poate de clar dorința lor de neclintit : „Anul acesta, e musai să fac un copil”. Ca și când în anul cu pricina era musai să-și achiziționeze ultima păpusă de porțelan apărută în nu știu ce colecție.  Ca să fiu sinceră,  am ajuns să consider aceste dame, un adevarat munte de curaj. Cu toate astea, mă întreb: De ce atâta grabă? De ce anul acesta și nu anul trecut sau anul viitor? Poate că ceea ce-mi ridică și mai multe semne de întrebare este faptul că o bună parte din aceste femei, fugărite de dorința maternității, abia ce au apucat să se îndrăgostească, abia ce noutatea amorului începe să se consume, când ele, deja se trezesc dorindu-și un copil cu Icsulescu. Nici nu mai contează că nu au avut timp fizic pentru a-l cunoaște pe cel căruia îi va atribui calitatea de părinte. Și așa, încă din bătrâni se spune că: “Nu cunoști un om nici după o viață de stat împreună darămite după o luna sau un an.” Și atunci, ce sens are să mai tragi mâța de coadă și să mai aștepți atâta amar de timp, când tu, deja ești convinsă că Icsulescu este cel pe care-l dorești în rolul de părinte al copilului tău. Acum, să-mi fie cu iertare dar dacă mergem pe acest principiu, care este diferența dintre el și vânzătorul de la chioșcul din colțul blocului. Până la urmă amândoi îți sunt la fel de cunoscuți, nu?

Oare toată această grabă se naște din frica de a-l pierde pe cel de lângă noi? Oare ajungem să folosim din egoism, copii, drept “sfoara” prin care ne legăm de celalalt pentru totdeauna? Încă mai există femei care consideră că venirea unui copil va reuși să sudeze o relație, no matter what?

 

Un copil este un dar pe care niciodată nu ești suficient de pregătită să-l primești. Asta până când mogâldeața ajunge să se cotlonească în brațele tale. Atunci realizezi că stagiul tău de pregătire abia atunci începe și că altă modalitate, în afara celeia de a învăța împreună cu el, nu există. Pe de altă parte, un copil este și o mare responsabilitate. Iar tu, în calitate de mamă, în afara responsabilităților cotidiene ( mâncare, hăinuțe, jucării, povești etc.) ai obligația să-i dăruiești în primul rând o familie. Asta-i cea mai mare responsabilitate care i se atribuie unei mame și asta este cea care ajunge să cântărească cel mai greu în sufletul unui copil: o mama și un tată, o familie adevărată, nu una de conveniență.

Dar dacă tu te grăbești la făcut copii ca fata mare la măritat, când mai ai timp să înțelegi care-ți sunt obligațiile și care sunt dorințele celui de lângă tine? Cum să iei deciziile corecte pentru tine și viața ta, când te lași prinsă în mrejele unor impulsuri de moment.

Este adevărat că nimeni nu garantează trăinicia unei familii, însă, la fel de bine, nimeni nu-ți garantează că Icsulescu va rămâne lângă tine pentru faptul că i-ai aruncat în brațe un copil.

Și vă mai spun ceva. Nu este important să te îndrăgostești. Este important să iubești, să respecți, să dăruiești.Să nu uiți: copilul tău este oglinda fericirii familiei tale.

To be continued...

SuntPregatitaSaDevinMama

 

4 răspunsuri to “Sunt pregatită să devin mamă?”

  1. Foarte corecta abordarea

    Apreciază

  2. Interesant! 🙂
    Interesată de urmărit/schimb de linkuri?
    http://primacarteblogdinromania.blogspot.se/

    Apreciază

  3. lucruri care ne frământă și din care trebuie sa învățam ce decizii sa luam…foarte fain subiectul tratat de tine….seara faina

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: