! Donez cărți


V-am tot promis această rundă de donații. Iată că a venit și momentul ei. Așadar, dragilor, iată ce cărți pun la bătaie:

„Ferma Animalelor”- George Orwell

„1984”- George Orwell

„3 eseuri (despre minciună, despre ură, despre seducție)” – Gabriel Liiceanu

„La taifas”- Aurora Liiceanu

RecomandareCarteS4

 

la-taifas_1_fullsize

ferma-animalelor-george-orwell2

3Eseuri

George-Orwell-O-mie-noua-sute-optzeci-si-patru

 

 

Dacă vreți să intrați în posesia acestor „bunăciuni” (aproape noi) , trebuie să-mi lăsați în secțiunea “Comentarii” a acestei postări, un REZUMAT al cărții voastre preferate. 

Câștigătorul îl voi anunța pe adresa de facebook Pentru Tine, Pentru Suflet

 

 

Succes 🙂

 

ANUNȚ IMPORTANT!

Cei care au intrat în posesia unor cărți donate pe acest blog sau cei care vor intra, au posibilitatea, să câștige prin tragere la sorți, altele noi.

Cum funcționează?

Dacă veți dona una din cărțile primite, unui prieten sau unei cunoștințe, iar aceasta îmi trimite pe Facebook, într-un mesaj (nu trebuie să fie public), o fotografie cu cartea respectivă, atât tu cât și persona căreia i-ai donat cartea, puteți câștiga, prin tragere la sorți, alte “puience proaspete”.  

Este o chestie opțională ce ține de alegerea fiecăruia. Deci nu oblig pe nimeni să facă nimic 🙂

 

UPDATE 8 Martie 2014

Cartile vor pleca catre Bianca Manole!!!

La multi ani, draga mea!!

Astept adresa ta de livrare, intr-un mesaj, pe Facebook.

 

Semnătură

 

24 răspunsuri to “! Donez cărți”

  1. |Cartea mea preferata este ‘ hotul de carti’ .; |Dupa parerea mea autorul a surpins foarte bine mai multe aspecte si le-a inbinat intr-un mod deosebit. ‘ Iar cand moartea spune o poveste,l tu chiar trebuie sa o asculti’

    Apreciază

  2. Buna ziua! Mi.a fost extrem de dificil sa aleg o singura carte al carei rezumat sa il postez aici, insa dupa multe framantari m.am decis sa aleg „Cele patruzeci de legi ale iubirii” de Elif Shafak, scriitoare pe cae eu o ador. In carte se spun doua povesti, in paralel. Una este povetea Ellei, o femeie de vreo 42 de ani, daca nu ma insel care lucreaza la o eitura si duce o viata monotona, iar cealalta a unui derviş din India, daca nu ma imsel, sau cel putin din zona aia. Ella da primeste la editura un manuscris cu care relateaza povestea prieteniei dintre dervişul calator si faimosul poet persan Rumy. Pe parcursul cartii se impletesc destinele multor personaje, iar dervisul spune aproape fiecarei persoane intalnite una dintre cele 40 de legi in functie de nevoie fiecruia. Cartea ete superba si duce sentimentul de dragoste foarte aproape de religie. Sper ca am fot destul de concisa si multjmim pentu sansa de a primi carti fantastice.

    Apreciază

  3. Cartea mea preferata este ” Eseu despre orbire” de Jose Saramago. Autorul surprinde natura omului cand este pus in situatii grele. Modul in care este scisa cartea este inedit. Acum urmeaza sa citesc ”Eseu despre luciditate”.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Vorbind de cărțiile mele preferate, tot timpul nu omit să relatez cîte ceva despre Peripețiile bravului soldat Șveic (ambele volume), fiind cartea este arhiplină de momente satirice aduse la adresa tuturor proștilor și tuturor prostiilor ce se scindau în perioada Primului Război Mondial, cum un simplu soldat, absolut lupsiti ne nervi și cu o privire atît de albastră că îți vine a țipa, trece BRAV prin rozbăi și lagăr de muncă, tot timpul nimerind în cele mai stupide împrejurări și procedînd absolut impermeabil și neprevăzut pentru a ieși nu doar teafăr din ele, dar și cu o serie de ”bonusuri” fie cu o sticlă de țuică, fie cu o papirosă cu mohorcă fie cu niște ruble și multe multe altele. Cartea este reprezentativă prin faptul că, în cele mai bune tradiții ale unei comedii satirice, ea demonstrează cît era de stupidă lumea și cît era de ușor să de descurci DACĂ ești înzestrat cu niște creer, carismă și fortuna te are în vizor…
    Recomand tuturor această operă – I. Goșek – Peripețiile bravului soldat Șveik în primul RM și C. Vanel – Peripețiile bravului soldat Șveik în prizonieratul rusesc și în revoluție

    Apreciază

  5. Cred ca este foarte greu sa alegi cartea preferata cand le iubesti pe toate. Asa ca ma limitez la una draga mie si anume Cel mai iubit dintre pamanteni. Marin Preda surprinde atat de bine natura umana,iar Victor Petrini este omul drept care este gata sa plateasca un pret ridicat pentru principiile sale, mi-a placut la nebunie scena in care se desparte de iubita lui cu ochi de caprioara doar pentru ca nu a vrut sa mearga pe acelasi drum.din punctul meu de vedere este una din cartile ‘must read’

    Apreciază

  6. Cartea preferată? Hm.. adevărul este că întotdeauna îmi este greu să mă limitez la una singură, atunci când mi se adresează această întrebare deoarece pe măsură ce citesc mai mult, cu atât mai mult dau de cărți mai bune.
    De această dată aleg să vorbesc despre „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde, carte ce tocmai acum câteva zile am terminat-o, iar cu siguranță a devenit una dintre preferatele mele, nu mă îndoiesc de asta.
    „Portretul lui Dorian Gray” este un roman profund, complex, aparținând literaturii universale, care se centrează pe 3 tipuri de caractere: cel al lui Dorian Gray, un tânăr de o frumusețe aproape neimaginată, al lordului Henry și al pictorului Basil.
    Romanul începe înfățisându-l pe Dorian „pozând” pentru portretul ce urma să îi fie făcut de cărtre pictor. Acasă la Basil Halward, Dorian îl întâlnește pe lordul Henry, acesta devenindu-i bun prieten și îndrumător în evoluția sa. „Portretul lui Dorian Gray” reprezintă, după părerea mea, calea lui Dorian Gray către autocunoaștere, către adevăr. Acesta se îndrăgostește și își schimbă comportamentul. Se dezvăluie omul imoral din el, acțiunile acestuia ajungând la niște extreme greu de imaginat.
    Un roman cu adevărat superb, care, deși încârcat cu descrieri, conține și multe dialoguri, iar de plictisit nici nu mai încape vorbă: nu plictisește cititorul, din contră, îl îndeamnă să dea pagină după pagină. Un roman care îți dă de gândit, al cărui poveste îți va rămâne cu siguranță în minte. Adevărul este că acesta este motivul pentru care îmi plac clasicii. Aceste romane clasice dau libertate cititorului, îi antrenează gândirea și imaginația și îi hrănește mintea.

    Apreciază

  7. E destul de dificil pentru oricare dintre noi să-și identifice o carte preferată, pentru că sunt sigur că fiecare din noi avem cel puțin trei – cinci cărți preferate. Totuși, există o carte deosebită, una care ne transpune într-o lume cu totul diferită, o lume cu care ne identificăm și trăim fiecare acțiune cu sufletul la gură de fiecare dată când o recitim. O astfel de carte pentru mine, personal, este „Tuareg” de Alberto Vazquez Figueroa. Cartea relatează în principiu despre drama pe care o trăiește poporul tuareg, aflat în inima Saharei, departe de civilizație. Eroul principal este Gacel Sayah, un aprig apărător al tradițiilor și legilor tuaregilor. Odată confruntat cu încălcarea uneia din legi – legea ospitalității, care pentru tuaregi este una sfîntă (un oaspete de-al său fiind omorât în cortul său, iar un altul este sechestrat), Gacel pornește pe urma ucigașilor pentru a răzbuna moartea respectivului și a-l elibera pe celălalt. Lucrarea este destul de captivantă, eroul principal aventurându-se într-o cursă care îi poate aduce moartea în orice clipă. Pe parcurs Gacel află că oaspetele său sechestrat era chiar președintele țării sale, exilat, după o lovitură de stat de noul președinte-tiran. În fine, Gacel se aventurează prin marele pustiu al Saharei, urmărit de soldații noului regim, găsește comoara pierdută a Marii Caravane, s.a., ajungînd în final în capitala țării unde plănuiește asasinarea președintelui-tiran. Într-o primă tentativă, este rănit și e nevoit să rămână multe zile izolat înt-o încăpere departe de oraș. După ce se tratează, se hotărăște să se întoarcă la familia sa lăsând în voia sorții oaspetele său, dar traversînd o stradă în oraș, vede trecând mașina presedintelui și acționează pe moment, trăgând cîteva focuri de armă. De asemenea, el este doborât de cîteva gloanțe. Pînă la urmă și-a îndeplinit făgădiunța, doar că președintele ucis era oaspetele său, el se întorsese la putere în timpul în care Gacel era rănit după prima sa tentativă de asasinat a președintelui nelegitim. Lucrarea este una deosebită, îți taie răsuflarea de fiecare dată cînd te aștepți mai puțin… Impresionat de această carte, am reușit să procur și ceea ce se dorește a fi o continuare a firului narativ început de autor, și anume- „Ochii Tuaregului”, care, sincer, m-a dezamăgit puțin, dar asta e altă poveste. „Tuareg” este într-adevăr o carte extraordinară, care îmbină mai multe microteme – dragostea, lupta conta sistemului, lupta cu sine însuși, apărarea tradițiilor și legilor vechi, confruntarea vechi-nou..ar fi multe de spus. În fine, „Tuareg” e o carte pe o recomand cu cea mai mare plăcere. Nu veți regreta.)))

    Apreciază

  8. Dacă celelalte cărți din top 10 personal fluctuează, locul I este de nedetronat: puianka „Portocala mecanică”, opera de referință a lui Anthony Burgess.
    Cred că nu sunt singura care s-a apucat de această carte cu gândul la Echipa Națională de Fotbal a Olandei și nici unica tentată să renunțe, după primele două pagini, datorită limbajului incomprehensibil la prima citire.
    Narațiunea se face la persoana I, de către personajul principal însuși, cu un limbaj propriu, dialectal. Așadar, actiunea se concentrează în jurul lui Alex, un adolescent rebel, care, împreuna cu trei « gășkari », formează o trupă de huligani, obsedați de violență. Fac o sumedenie de fapte reprobabile și condamnabile: se droghează, fură, beau, bat, „tolkaftesc”, sparg „golovane”, rup „ruka”, violează „dievusti”, totul dintr-o plăcere patologică, fiind insetati de „grovi”. Punctul culminant îl reprezintă o crimă, în urma căreia, trădat de tovarăși, Alex este singurul condamnat la închisoare. Aici, fiind un împătimit al muzicii clasice, se apropie de preotul închisorii, care ii permite să pună muzică pentru detinuți. Nutrește o dragoste absolută și deviată pentru Beethoven și Mozart.
    În urma unui incident din inchisoare, este obligat să joace rolul de cobai într-un experiment, menit să-l transforme într-un individ model pentru societate. Mai exact, luând o medicamentație impusă, era obligat să vizioneze filme agresive și crude, lucru care ii crea o stare de rău fizic și era menit să-l vindece de violență. « Am început să simt că mi se face rău. Aveam parcă dureri peste tot, și simțeam că imi vine să vărs și în același timp nu vărsam și am început să mă sperii, Fra, strâns legat cum eram de scaunul ăla ». Bazându-se tot pe violență, era de așteptat ca acest test să dea greș.
    Alex ajunge o legumă care face bine nu din proprie inițiativa, ci pentru că nu are încotro. « A încetat să fie răufăcător, dar a încetat și să fie o creatură capabilă de alegere morală »
    Una dintre consecințele dramatice ale acestui experiment este aceea că ajunge să nu mai suporte nici muzica clasică, deoarece creierul lui spălat o asocia cu violența, întrucât îi provoca plăcere în trecut. Din această cauză ajunge, pe un fundal muzical, intolerabil acum pentru el, la o tentativă de suicid.
    După o nouă spălare a creierului, menită de data aceasta să-i redea răutatea, el se întoarce la vechiul stil de viață, dar descoperă, treptat, că violența nu-i mai face plăcere și începe să conștientizeze că doar o familie l-ar împlini în viitor.
    Așadar, în mod natural, neconstrâns, Alex descoperă, pe propria piele, că esența ființei umane stă în posibilitatea de a alege singur între bine și rău, liberul-arbitru fiind o temă importantă în roman. Finalul este unul moralizator : nicio condiționare externă nu te poate influența, cât timp dorința de schimbare nu vine din interior. Un om este bun pentru că alege în mod deliberat să nu facă rău ; un om nu este bun dacă este constrâns, prin orice mijloace, să facă bine. „S-ar putea să nu fie frumos să fii bun. S-ar putea să fie îngrozitor să fii bun. […] Oare ce vrea Dumnezeu ? Vrea să fii bun sau să alegi să fii bun ? Oare un om care alege să fie rău ar putea fi într-un fel mai bun decât un om căruia i se impune să fie bun ?”
    Deși controversată, « Portocala mecanică » nu este o instigare la violență, ci din contră, un apel la încetarea acesteia, autorul intenționand să mustre tinerii prin intermediul ei

    Apreciază

  9. Reblogged this on The Sagittarius Books and commented:

    O noua donatie pe blogul http://oanatoporas.com/

    Apreciază

  10. Am mai multe cărți preferate, de altfel ca și mulți alții de aici. Totuși o să menționez cartea prea discutată la moment si este vorba despre „50 shades of Grey”. Desi filmul a trezit foarte multe controverse, cartea este cu totul și cu totul altceva. Și nu este vorba despre faptul că mi.a plăcut pentru scenele erotice despre care se speculează, ci pentru modul in care s.a relatat povestea aia de dragoste, da da, dragoste. Pentru că fiecare dintre noi este acaparat de rutina zilnica și vrea sa creadă intr.o poveste, mai ales noi femeile. Deci pentru asta am apreciat eu cartea, pentru modul perfect de a transpune cititorul in istorisirea din carte, caci in esență este o situație folosită de mulți in cărți și filme, ea – fata naivă, care se îndrăgostește de un EL frumos, bogat, având toate calitățile atât de necesare unei femei )) cam asta e cartea menționată mai sus :*

    Apreciază

  11. Mi-e foarte greu sa aleg o singura carte dintre toate pe care le-am citit , pentru ca , dupa parerea mea , fiecare are ceva frumos si din fiecare poti invata lucruri noi , dar totusi , cred ca preferata mea ramane „Invitatie la vals” , a lui Drumes. Pot sa spun , inainte de toate , ca iubesc felul in care scrie Drumes , i-am citit toate cartile si e unul dintre autorii mei preferati .
    In carte este vorba despre un tanar pe nume Tudor , student la drept, care privea relatiile cu fetele ca pe o joaca. Nu investea niciodata sentimente intr-o relatie desi avusese parte de multe fete datorita charmului de care dispunea.Asta pana cand o cunoaste pe Micaela , noua lui vecina de camera . Astfel , noua lui misiune era s-o faca pe aceasta tanara sa-i cedeze,pentru că spre deosebire de toate femeile întâlnite, doar ea nu-i prezintă interes. După numeroasele încercări, Micaela acceptă să aibă o relație cu tânărul insistent, chiar dacă pentru ea urmează să fie prima și ultima ei experiență erotică… . Cartea asta m-a atras inca de la prima fraza ” Totul s-a sfarsit , nu-mi ramane decat sa ma sinucid !”

    Ps .: mi-as dori foarte mult sa citesc 1984

    Apreciază

  12. Buna, Oana!
    Daca trebuie sa ma limitez la o carte preferata, cred ca aleg „Sertarul cu aplauze” de Ana Blandiana. Desi sunt nascuta dupa ’89 si nu am trait „pe pielea mea” acele vremuri, cred ca romanul contureaza cel mai bine imaginea omului-fiara, a omului, care, in anumite circumstante ajunge sa isi tradeze si omul cel mai apropiat de sufletul meu.
    Romanul contureaza si o imagine a poporului roman, a psihologiei lui, a modului de gandire ce era dominant in acea perioada.Spre exemplu:”Paradoxul evident pe care îl prezintă psihologia poporului român, acest paradox subtil, aproape imposibil de intuit din afară, face din noi unul dintre cele mai necunoscute, sau mai prost cunoscute , popoare ale Europei. Românii sunt poporul cel mai supus, cel mai de nerăsculat, nu pentru că se lasă dominaţi de ideile celor ce îi stăpânesc, dimpotrivă, pentru că nici o ideologie nu-i seduce, nici chiar revolta, care-i întotdeauna o ideologie.(…)Astfel se ajunge la paradoxala situaţie în care un popor, care nu poate fi manipulat, poate totuşi fi guvernat cu uşurinţă. Libertatea interioară se transformă în condiţie şi chiar în unealta a supunerii exterioare.”
    Romanul prezinta destinul scriitorului Alexandru Serban, care este inchis de Securitate intr-un centru de reeducare.Aici ajunge la limita nebuniei, caci acesta era scopul urmarit; protagonistul este inconjurat de niste oameni-roboti, lipsiti de vointa.Evadat din spital, Alexandru Serban va descoperi ca lumea de dincolo de gard e populata cu aceleasi clone reeducate.Se retrage in Delta, pentru a-si scrie romanul, dar ajunge la concluzia ca fuga este imposibila.Caci, aceasta consider ca e tema principala a cartii: despre fuga imposibila.
    Inedit este faptul ca prozatoarea incearca sa vina in ajutorul propriilor personaje, dar este nevoita sa se retraga si ea in poezie.Ultimele cuvinte ale romanului reiau un mic poem care contine una din cheile esentiale: „Orice zbor e o fuga,/ Orice fuga o-nfrangere,/ Si totusi, si totusi,/ Salveaza-te, ingere./ Orice fuga de inger / E o fuga din rai / Si totusi, si totusi, / Pe-o aripa de plai…”

    Apreciază

  13. Marile sperante.Este o carte care te invata sa ai speranta,rabdare si incredere ca toate se vor aranja.este un roman care ii aminteste omului ce inseamna viata comuna,simpla dar plina de lucruri interesante.Oamenii sunt fiinte gregare,timorati,mereu in cautarea eventualei reusite.Dar pentru asta este nevoie de speranta ca lucrurile se vor indeplini.O iubire imposibila nu mai este imposibila atunci cand visezi.O viata cu griji trece mai usor cand ai grija de timpul tau.Un ajutor se poate transforma intr-un incredibil destin inflorit.Nu-l condamn pe Pip ca a profitat de simplitudinea lucrurilor.Il condamn ca a nesocotit iubirea din intamplare.Nu te poti astepta in viata ca la tot pasul sa dai de lucruri frumoase.Tocmai de asta ar trebui sa profitam de tot ce ni se presara in cale.

    Apreciază

  14. Cartea mea preferată este „Pânza de păianjen” de Cella Serghi. Romanul urmărește viața Dianei și maturizarea acesteia, iubirea ei adolescentină pentru pictorul Petre Barbu, căsătoria cu Michi și apoi relația cu Alex. Pur și simplu nu am cuvinte să descriu această carte. Poate-ai crede că e o poveste banală de dragoste, dar modul în care Diana își exprimă trăirile și povestea ei de viață atât de frumoasă nu au cum să nu te cucerească.

    Apreciază

  15. E greu să aleg un titlu, iubesc cărţile în general,să aleg una e ca şi cum ai pune o mamă să aleagă din copiii ei pe cel iubit. Astăzi ştiu cu siguranţă că romanul lui Eliade ,,Nuntă în cer” pe care, elevă fiind când l-am citit pentru prima dată, l-am considerat fără noimă; m-a urmărit de-a lungul anilor şi mi-a demonstrat cât de schimbător poate fi omul! Cele două poveşti de dragoste trăite de Lena la vârste diferite, atât de intens, m-au răvăşit. Ea reuşeşte să rămână vie în conştiinţa bărbaţilor din viaţa sa care afirmă că o asemenea iubire e unică şi o poţi întâlni doar o dată-n viaţă.

    Apreciază

  16. Bună ziua. cartea mea preferată pina cind este jaine gerhard.am citito inca in clasa a noua dar mia plăcut foarte mult.jaine e o copilă care se transforma într o femeie puternica spiritual in urma tuturor celor intimplate…

    Apreciază

  17. Cartea mea preferata esre „Walkiriile” de Paulo Coelho. Este o carte, in care autorul isi descrie o proprie aventura petrecuta in desert. El pleaca intr’acolo pentru a gasi o cale de a vorbi cu ingerul sau pazitor. Chiar daca stia multe, a reusit sa afle si mai multe din aceasta calatorie, fiind impresionat insasi. El de asemenea si’a luat si prietena cu el, astfel din aceasta experienta a reusit sa vorbeasca si ea cu ingerul sau. Walkiriile, l-au ajutat foarte mult, in cautarea caii de a comunica si de a-si vedea ingerul, astfel pina la fel el sa reuseasca sa o faca, scapind de teama, trecut si devenind o persoana mai calculata.

    Apreciază

  18. Sa vedem: am mai multe carti preferate, dar in ultimii ani numai doua au ocupat locul intai: Numele trandafirului de Umberto Eco (citita in pauzele clasei a 11, liceu, pe la orele de istorie, pentru ca eram ceva mai inaitea celor din clasa cu materia si cu acceptul profului, asadar nu va ganditi ca „furam”), apoi Cina Secreta de Javier Sierra (citita in anul 3 de facultate, in camera de camin, primele 10 capitole le-a citit colega de camera, totodata si cea mai buna prietena, apoi am inceput eu si nu am mai lasat cartea din mana o nopate intreaga, apoi a citit cartea si iubitul meu/actualul sot pentru ca, pe urma, sa discutam toti trei pe marginea ei – atat de mult ne-a captivat)

    Numele trandafirului si Cina secreta, culmea sunt niste carti aproximativ asemanatoare. Incepututl Evului Mediu, pictura, crime, calugari care sa descifreze misterele si sa afle cine sunt/este criminalul, lupta pentru putere prin folosirea religiei, a fricii de moarte si de Iad a maselor de oameni, magia sau inexistenta ei si trecerea prin viata a unui invatacel care sa ne povesteasca toate acestea. Detectivesca, plina de suspans, mistere de descoperit, art in the making (in Cina Secreta se picteaza Cina cea de taina a lui Leonardo Da Vinci); istoria iti poate da multe raspunsuri, dar literatura, cea de calitate, te poate face sa te indragostesti de istorie, iti poate oferi, si chiar o face, o noua viziunea. De unde stim noi ca nu asa s-a intamplat? Daca stau sa ma gandesc la vorbele „ursuletului” – porecla profesorului de istorie, (un barbat incredibil de inteligent, dar bland, mare, aproape ca un urs), tind sa ii dau dreptate: „Istoria este tot o fictiunea, dar una comun acceptata.”

    Acestea sunt preferintele mele. Poate e ciudat, pentru ca, de obicei, citesc multe romane de dragoste, dar romanele cu o tenta istorica ma vor ispiti intotdeauna. Si pentru ca doi e ca la mort, mai adaug o preferinta, din 2014, o carte primita cadou de la sotul meu: Katia Fox – Semnul de arama (despre puterea si vointa une fete de a avea aceeasi meserie ca si tatal ei – fierar, pentru a fauri sabii ….se deghizeaza in baiat si incepe o ucenicie la un mare fierar ….este o carte mare, uneori greoaie, multe trimiteri catre personaje istorice care au existat cu adevarat, dar, in general, descriind viata ei, incercarile ei de a face ceea ce ii place fara a fi aratata cu degetul, doar pentru ca e femeie, doar pentru ca face treaba mai buna decat un barbat – mi-a placut!)

    Apreciază

  19. Am cautat cartea dupa ce am vazut filmul. Se numeste „The Red Tent” si l-am recomandat pentru frumusetea povestii pe care o spune. Cartea poarta acelasi nume, este scrisa de Anita Diamant si a aparut si la Polirom. Eu citesc varianta originala in engleza, un format electronic. Parca asa imi suna in urechi vocea tanguita a actritei, moale si puternica in acelasi timp.

    M-au cucerit cateva citate:

    „We have been lost to each other for so long. My name means nothing to you. My memory is dust.
    This is not your fault, or mine. The chain connecting mother to daughter was broken and the word passed to the keeping of men, who had no way of knowing.”

    „If you want to understand any woman you must first ask about her mother and then listen carefully. Stories about food show a strong connection. Wistful silences demonstrate unfinished business. The more a daughter knows the details of her mother’s life —without flinching or whining— the stronger the daughter.”

    „Egypt loved the lotus because it never dies. It is the same for people who are loved.”

    Povestea pe scurt:

    Numele ei este Dinah. In Biblie, este doar pomenita intr-un episod scurt si violent printre capitolele despre tatal ei, Jacob. Povestea spusa cu vocea ei, vorbeste despre traditiile si dramele feminitatii din timpuri stravechi. Povestea lui Dinah incepe cu povestea mamelor ei: Leah, Rachel, Zilpah si Bilhah, cele 4 sotii ale lui Jacob. Fiecare ii ofera daruri care o vor forma ca om si femeie, o educa in arta si vocatia de moasa si o vor ajuta sa supravietuiasca in tinuturi straine. Dinah vorbeste despre lumea din cortul rosu, locul unde femeile se retrag ca intr-un sanctuar atunci cand dau nastere, la menstruatie sau la boala; despre initierea in practici religioase si sexuale specifice tribului ei; despre curtarea mamelor ei; despre misterele caravanei; despre dragoste si moarte in orasul printului si sotului ei; despre viol si consecintele lui.

    Desi paraseste tribul si lumea cortului rosu dupa ce isi blesteama tatal, mostenirea femeilor care au educat-o si magia cortului rosu o va purta cu ea in noua viata din Egipt.
    Va descoperi cu bucurie, cand se intoarce la trib, la moartea tatalui ei, ca familia nu a uitat-o si ca povestea ei traieste in cortul rosu si este dusa mai departe de sotiile, mamele si fiicele tribului alaturi de povestile sfinte despre toate femeile dinaintea ei.

    Cred ca e o alegere frumoasa de vizionat sau lecturat in saptamana dedicata femeilor 1-8 martie, si in general, un elogiu frumos adus feminitatii.

    Apreciază

  20. Cartea preferata e 451º Fahrenheit
    E vorba de viitorul nostru apropiat , de oameni si societate.
    Cartile sunt interzise si nimanui nu ii pasa. Viata lor se limiteaza la televizor si birfe, dar Guy Montag (protagonistul romanului) a inceput sa isi puna intrebarea „De ce?” fiind in contradtie cu meseria sa care era de a arde cartile. Atunci prima data el si-a dat seama ca nu este fericit si viata lui nu are sens. El merge in cautarea raspunsurilor de ce cartile sunt atit de importante si ce ele aduc?

    Apreciază

Trackbacks/Pingbacks

  1. Vreau să-ți dăruiesc colecția 8 FILME DE OSCAR | Oana Toporaș – Blog Personal - 15 martie 2015

    […] Vreau să vă ofer un dar…” prin care am pus la bătaie un eBook Reader, a urmat o donație de cărți, apoi concursul “Spune-mi ce cărți îți dorești iar eu ți le fac cadou”  (care se […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: