Exerciții faciale


ANTHROPOS

Sunt câmpii revărsate în mine

Şi spaţii imense şi nu este timp

Aidoma sunt geometriei micene

Şi altfel e totul din ceea ce simt.

Anthropos e zeul cuminte-l măsor

Lăsaţi-mă-n pace moire viclene

M-ating de fiinţe în vis le cobor

Şi chiar fara greci rătăciţi de sirene

Fără mine şi fără de voi

Câtă nemărginire de jur-împrejur

Şi blesteme doamne câte blesteme !

Vacuum

Noi am fost cei mistuiţi

Cu semnul plecării pe frunte

Când vremuri se năşteau…

Fără ca nimeni să ştie

( era ceva de ştiut?)

Suntem ultimii pasageri la ultimul tren

Şi gara rămâne pustie !

Peisaj

Doi bărbaţi

Stăteau în picioare

Pe asfaltul magistralei

Şi se priveau

Punându-şi întrebări

Cu ochii

Gândind.

Erau doi bărbaţi

Peste timp

Iar mie mi s-a întâmplat

Să cred

Că statuile lor

Fac inutil Universul !

Monahală

Dintr-o dată prieteni o nemaipomenită explozie de lumină…

Se scuturaseră pomi siderali atât de multe petale

Înroşite ca şi cum sângele meu ar fi trecut prin tulpină

Câtă euforie şi rugăciune în jurul coapselor tale!

Acum două dimensiuni temporale

Iată în el se născuse bucuria

Înrădăcinându-l într-o tăcere continuu virtuală

Mătănii vă fac  rostiţi şoptit laolaltă

„O, dă-ne nouă trupul tău de veşnică fecioară

Nu-mi pasă că înlăuntru ne vei acoperi

O, dă-ne nouă pură esenţă din femeie

Darul de a te cunoaşte !”

Ex nihilo

Liniştită mi se-mpăca soarta

Când flori de soc îmi treceau pe la gene…

Câtă minunare în faţa propriei mele cugetări !

……………………………………………..

Şi află nemernicie mi s-a spus deodată!

Că eşti pentru că sunteţi…şi am plâns

Lacrima şarpelui am plâns

Şi am venit către mine susurându-mi,

Nu te înălţa

Eşti unic căci oare, spuneam,

Există şi altceva în afară de lumină ?

 A fi un joc esenţial

Ca într-o mastabală

Cu o superbă sfială

Intru în tine încremenită urnă

……………………………….

Coloanele-ţi veşnic se năruiesc

În necontenite împărtăşanii

Spaţii moi prelungite se târăsc

Spre procrearea animalului sublim

Fiecare moleculă

Un sân crescut înlăuntrul corpului meu

Arc întins atingerii imobil înălţat

Durităţii unei petale

……………………………………

O Izolare

Cea mai curată indecenţă

A unei nebuloase inorogale

……………………………..

Îmi târâii lutul ca pe o lebădă-n lanţ de aur !

Neant

Cât de albastră şi imaterială

Precum praful stelar din ochii unei fecioare ciuntite

Precum aburul visceral al unui licorn

Precum cea mai fecundă idee…

Şi totuşi exişti aievea

Nu mă atinge !

Şi vin să repet

niciodată toamna

nu a semănat atât de mult

cu o femeie

şi totuşi nu mi se pare

că asist la un miracol

sau la o temporară confuzie

şi vin să repet

e într-adevăr

nemaipomenit de orizontală!

Vitraliu

Ca într-un templu născut din spasmul iubirii

Coloane din praful de zboruri rămase

Udate cu rouă licoare din două

Adunat sub tălpile mele

De limba şerpoaică a primului clopot

Mă secţionez în paralele egale

Sculptez în carne o adiere şi …

Smulsă din ce-a fost să fie

Se schimbă-n păpădie.

Nici mie nu mi-a fost dat păcatul

Sunt om sau sunt vecie ?

De prea plin

între anumite linii imaginare

totul a devenit oblic

până şi anorganicul izbucneşte servil

sau poate că toamna

e anotimpul servilităţii

de prea plin de prea greu de prea mult

dor de a fi ce a fost

creanga se apleacă matern

către toate punctele cardinale !

Arhetip

fiecare cădere a frunzei

mi se pare

o intensă lovitură de bici

tresare amintindu-şi pământul din mine

urme cristaline ca şerpii pe epidermă

în fiecare toamnă sunt pus la stâlpul infamiei !

Vă dau cuvântul

Vă dau cuvântul meu de onoare

Că prima toamnă a fost albastră

Ca o marină naivă

Bineînţeles era mult înainte de păcat

Cunoaşterea rodului se dorea absurdă

Când sunt sigur că s-a vorbit

De o mistificare

O subtilă punere în scenă

De fapt sămânţa de galben

Îşi sărbătorea mileniul de aur .

Acest anotimp

atâta risipă de substanţă feminină

softul ajuns fără voie la rang de totalitate

acest anotimp

ca un autobuz la ultima staţie

îşi vede sfârşitul

stors dezvelit pipăit

este să fie o culme a umilinţei !

                                         Poezii de Vasile R. 

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: