„În viziunea mea, iubirea trebuie să fie sinonimă cu…” – Varianta 3


„IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi. (din DEX online)


Este miezul nopții și eu stau și scriu despre iubire. Oare chiar despre asta scriu? Sau despre ce îmi imaginez eu că este iubirea? Cine mai știe. 


Fiecare om de pe Pământ are o definiție proprie a ceea ce este iubirea, miliarde de definiții pentru tot atâtea miliarde de oameni. Mai adaugă la asta și animalele, pentru că și ele pot simți iubirea. Așadar suntem mulți cei care o simțim, dar nu mulți știm ce este. De ce? 


Eu cred că nu prea poți descrie un sentiment, o stare de fapt și psihică – toate la un loc sunt doar un amalgam de senzații, amintiri, vise și planuri, țeluri de atins, îmbrățișări și lacrimi vărsate, gelozie și chiar ură, apoi din nou starea de plinătate, ideea de a aparține și totuși de a fi liber, liber să îți urmezi calea, de mână cu o persoană, alături pe acelați drum, dar fiecare având de înfruntat demonii proprii, urcând dealuri și coborând văi, săpând tunele în muntele care parcă atinge cerul, plutind printre nori și înotând în apa celui mai cristalin lac, descoperind că vrei mai mult, dar, în același timp, vrei să rămâneți așa mereu, scriind scrisori și trimițându-le ca mesager al devotamentului tău, zâmbind strâmb după o zi obositoare pentru a vedea ochii persoanei iubite luminându-se, culcând capul în poala sa sau pe un umăr pentru a primi alinare, prinzând mâna întinsă pentru a te ridica din noroiul existenței haotice și sărutând acele buze care numai ție ți se par a fi dulci.

 

E prea mult și totuși nu e nimic. Cum poți descrie tot ceea ce te face dragostea să experimentezi: valurile de simțăminte, stări, gânduri, dispoziții, acțiuni menite să te scoată din reverie și să spui, într-un sfârșit, un mic ”Te iubesc!”. 

 

Pentru mine, iubirea trebuie să fie sinonimă cu ”APROPIEREA”: cea a familiei, a prietenilor, a tuturor celor pe care îi iubesc, așadar îi vreau aproape. Aproape de inimă, dacă nu și fizic. Aproape în amintiri, dacă nu și în prezent. Aproate în inimă, dacă nu lângă mine. Pentru mine, asta ar fi fericirea: o masă lungă, plină cu mâncare, pe scaune să gasesc familia și prietenii dragi, animăluțe mișunând după resturi de mâncare, copii alergând în jurul mesei sau jucându-se în brațe la părinți și, peste masă să văd doi ochi care încă strălucesc atunci când se uită la mine, întrebându-ma ”Oare ce-o vedea?! Nu contează. Vede iubirea!”

Un text de Alexandra A.

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: