„Iubirea „nu-i”.Iubirea „îi”.De-a v-ați ascunselea? ” – Varianta 2


Oricat de matur sau puternic ar fi un om, el pastreaza ascuns in adancul inimii copilul din el si are nevoie sa se simta al cuiva, sa se simta protejat, alintat, admirat, iubit.Tensiunea si suferinta apar atunci cand alergi dupa acel cineva, cand alegi sa suferi de „dragul” lui, cand alegi sa te injosesti, cersind iubire. Salvarea apare atunci cand alegi sa nu-ti mai pese.

Cele mai mari si cele mai dureroase suferinte sunt cele ale sufletului. Si, culmea, pentru acestea nu exista analgezice. Si au nevoie de mult, chiar foarte mult timp de vindecare, timp in care doar tu iti poti fi propriul tau doctor, doar tu poti sa iti peticesti ranile sangerande ale sufletului.

Suntem atat de orbiti de dorinta de a ne darui cu totul unui „altuia”, incat ajungem sa ne uitam pe noi insine, ajungem sa ne cream o realitate deformata asupra persoanei iubite si asupra iubirii in general.Ileana Vulpescu arata in „Arta conversatiei” acest lucru:” Dezacordul cel mai grav nu este cel dintre ideal şi real, dintre «unicul» visat şi ce-ţi oferă realitatea, ci dintre real şi imaginea pe care ţi-ai făcut-o despre acest real. Cunoşti un om şi-ţi dai seama de la prima vedere că n-are nimic de-a face cu visul tău. Dar îţi faci o imagine despre-acel om – o imagine care de cele mai multe ori îl înfrumuseţează, îl «flatează», fiindcă-n sufletul fiecăruia dintre noi rămâne toată viaţa o aspiraţie spre bine, spre frumos, şi speranţa, chiar nemărturisită, în fericire – iar omul păcătuieşte şi faţă de această imagine.”

Iubirea este libertate, nu libertinaj, este indraznire, nu indrazneala, este, mai presus de toate, daruire. In iubire nu exista frica, cum nu ar trebui sa existe nici masti. Nu exista dragoste reala fara sa iti dezvalui cele mai intime ganduri, fara sa iti dai voie sa fii vazut in deplinatatea umbrei tale.Sa poti sa iti impartasesti vulnerabilitatea stiind ca esti iubit si acceptat in continuare.Nu poti cere celuilalt sa fie asa cum iti e tie simplu sa-l iubesti.

Dar, mai poti avea curajul sa te dezvalui unui om, asa cum esti? Cat de „potrivit” trebuie sa crezi ca este cel de langa tine, ca sa poti fi in stare sa ii dezvalui vulnerabilitatile tale, fara sa te temi ca va profita de ele, fara sa iti fie frica sa nu ajungi intr-un final, ranit si gol de toata iubirea pe care credeai ca i-o porti?

Cati barbati te pot iubi pentru ceea ce NU EȘTI  decât pentru ceea CE EȘTI?
Cati barbati iti pot spune „Te iau asa cum esti!” ?

 

 

Ioana M.

Un răspuns to “ „Iubirea „nu-i”.Iubirea „îi”.De-a v-ați ascunselea? ” – Varianta 2”

  1. Personal, nu am putut niciodata sa inteleg cum sa-ti fie drag cineva, dar nu sa vorbesti cu el despre aceasta, ci prin intermediari. Daca despre lucrurile frumoase, minunate, nu poti vorbi pe fata de teama de a nu fi respins, daramite de aspectele mai negative?
    Sincer? cred ca iubirea inseamna in primul rand nu a accepta, nu a pasui, ci a indragi obiceiurile mai negative pentru ca sunt ale TALE. Si tot ce esti tu iubesc. Ca nu suntem perfecti nici unul – nu e taina. Dar ce e iubirea? Ce e cununia? Nu e o crestere in bine, o desavarsire a amandurora?…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: