„Oamenii nu pleaca niciodata”- Varianta 3


Oamenii de langa noi nu vor pleca niciodata, deoarece simpla lor existenta in viata noastra este unica, iar ideea ca momentele traite impreuna cu acestia nu vor mai reveni, fac ca amintirile ce ne leaga sa fie cu atat mai intense, cu cat ne gandim mai mult la ce a fost.  In legatura cu ce anume ne fac sa simtim pentru ele unele persoane, tind sa-mi orientez gandurile spre faptul ca sentimentele adunate de-a lungul timpului petrecut cu ele deschid un orizont in care daca ai pasit, cu siguranta, talpa va lasa amprenta personalitatii si blandetea sufletului.  In acest sens, amintirile pe care le daruim oamenilor de langa noi nu au de-a face cu eternitatea chipului nostru, mai degraba cu clipele minunate simtite la un moment dat, care ajung sa fie pastrate cu sfintenie intr-un colt al sufletului. Asemanarea noastra, a oamenilor este destul de mare, si de aceea, avem tendinta iremediabila de a asocia persoanele dragi care ne-au fost alaturi, cu alte chipuri si comportamente ale unor persoane straine. Acesta este, pe de alta parte, si un dar pe care l-am primit de la Dumnezeu, faptul ca suntem inconjurati de fiinte care ne seamana, poate fi considerat un mod deosebit de a percepe viata ca o familie numeroasa, in care ajungem sa ne cunoastem unii cu altii, sa ne iubim si, in final, sa fim capabili sa ne dam viata unii pentru altii.

Pe oamenii care ajung sa dispara din vietile noastre, din diverse motive, asemeni nisipului fin care se scurge printre degete,  avem capacitatea de a-i inlocui cu noi portrete demne de asemanari iubitoare, mergand pe modelul “dupa chipul si asemanarea celui ce a fost”. Clipele traite alaturi de o persoana speciala, ne conditioneaza la anumite schimbari care nu ne sunt caracteristice, tocmai pentru a demonstra latura flexibila a personalitatii noastre. Momentul culminant poate fi reprezentat de ideea renuntarii la amintirea persoanei care a insemnat ceva pentru dezvoltarea noastra psihica si individuala. O rupere de trecut este intotdeauna privita ca fiind dureroasa, dar incercarea este metoda cea mai eficienta de a evada dintr-un chin durabil. Oamenii traiesc intr-un bec care ilumineaza cu putere maxima o incapere, si care treptat isi pierde din intensitate. Ei ajung sa respinga treptat lucruri pe care nu le-ar fi banuit vreodata ca pot fi date uitarii prea usor , si ajungand in cele din urma sa-si scuture iubirea, intelegerea si daruirea cu care au fost capabili sa lege relatii. Intotdeauna inima fiecaruia dintre noi va pastra amintiri si fiori care ne vor cuprinde in momente neasteptate, lasand sa coboare pe fata noastra un zambet discret, dar plin de semnificatie.

Persoanele care isi tin companie si au grija unul de sufletul celuilalt, niciodata nu se pot considera solitare, pentru ca amintirea unui om sau a unui lucru frumos, nu se epuizeaza fara acordul mortii..

 

 

Un text de Simona N.

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: