„Oamenii nu pleacă niciodată” -Versiunea 2


De fapt, oamenii pleacă. Unii pleacă fără resentimente, fără să se mai uite în urmă. Îşi grăbesc pasul la ecoul fiecărui suspin al tău. Aceştia sunt oameni fără suflet, mi-e şi milă de ei, sunt mereu expuşi riscului de a răci de la frigul din sufletul lor. Însă sunt oameni care pleacă ţinându-şi inima zdrobită în pumni, vrând s-o facă pulbere pentru a nu mai putea să te rănească. Care îşi înăbuşă lacrimile de sânge şi închid ochii (niciodată să nu închizi ochii când îţi va fi rău, te va durea şi mai mult). Niciodată nu am înţeles genul ăsta de persoane, însă acum mi-am dat seama că ele pleacă pentru binele tău. Ei se sacrifică.  Unicul motiv- Tu şi viitorul tău. Gândul rătăcitor că nu te merită, îi duc spre prăpastia durerii. Ei pleacă pentru că vor să te vadă fericită, probabil genul de fericire de care ei nu erau în stare să ţi-o ofere. Tu vei suferi în urma plecării lor mult timp, însă ei vor suferi o viaţă. Chiar dacă oamenii pleacă, ne rămân amintirile, care sunt vii în milioane de stele. În fiecare seară apar pe cer pentru a-ţi reaminti că ele continuă să existe. La fel şi persoana care ţi le-a oferit. Fă-ţi timp şi priveşte în fiecare seară cerul înstelat, aminteşte-ţi că ai întâlnit o persoană minunată (chiar dacă ea a plecat fără să se uite în urmă, adu-ţi aminte ce e mai frumos). Timpul va rezolva totul, toate rănile. Îţi va da în cale pe altcineva. Cineva care te va face fericită cu adevărat. Tot ce se întâmplă, se întâmplă cu un motiv. Viaţa e plină de orizonturi. Mai sunt atâtea răsărituri şi apusuri de văzut… De tine depinde dacă le vei vedea singură sau cu cineva. Se zice că trebuie să acţionezi dacă vrei să obţii ceva, însă eu aş zice că uneori trebuie să laşi totul în voia sorţii, nici nu ştii ce paradis îţi rezervă viaţa din unghiul opus din care te uitai tu.

Nu uita să trăieşti frumos. Nu uiţa să priveşti cerul plin de stele. Nu uita să visezi. Nu uita de persoanele care au mers prin viaţa ta şi ţi-au lăsat o amprentă adâncă în suflet, dacă  nu erau ele poate acum nu mai erai cine eşti, unde eşti, sigur erai pe alt drum…

 

Un text de Anishoara L.

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: