Sărăcia dinăuntru opulenței


Când m-am decis să scriu pe această temă, gândul mi-a zburat aproape instant la “Marile speranțe”. Acolo, era un pasaj care spunea cam așa: “Ziua aceea a fost o zi neuitat pentru mine, căci a adus mari schimbări în sufletul meu. Dar așa se întâmplă în viața oricărui om. Închipuiți-vă că o anumită zi n-ar fi existat și gândiți-vă ce deosebit ar fi fost drumul vieții voastre. Voi, care citiți rândurile acestea, opriți-vă o clipă și gândiți-vă la lanțul de fier sau de aur, de spini sau de flori, care nu v-ar fi legat niciodată, dacă prima verigă nu ar fi fost făurită în ziua aceea de neuitat.”

De multe ori nu realizăm ce impact puternic poate avea un mic “desfrâu material” asupra celor care-și permit doar să viseze la acele lucruri. Și aici nu mă refer doar la mașini scumpe și mese la restaurantele de lux. Aici includ toate bonificațiile materiale și spirituale care poartă eticheta “For sale”. Nimic nu este fără de preț pe lumea asta, spun cei care conduc viața din bancnote. Și nu este nimic greșit în gândirea lor căci adevărul este crud asemeni unei hălci de carne. Banii te fac scriitor, medic, profesor, om de afaceri, muzician, pictor. Banii îți cumpăra meseria, ți-o pun la picioare și te urcă pe un piedestal căpătat din “mila” monedelor. Dar nu-i ăsta sensul care ne interesează ci mai cu seamă talentul care fierbe în cazanele sărăciei.

Nu-i vina nimănui că ne naștem săraci sau bogați, sănătoși sau bolnavi, inteligenți sau slab dotați. Așa e viața. Așa s-a nimerit când ți-a fost tras la sorți, destinul. Nu-i nimeni vinovat de evoluția sau involuția ta, de amănuntul biografic fatidic sau ferice. Însă, pentru faptul că te simți mai mizerabil, mai sărac, mai bolnav sau mai prost decât ești este doar vina celor care-ți scuipă semințe în cap. Să-i numim “consumatori de opulență”.

Există oameni care simt în permanență nevoia de a se arăta puternici în fața celor slabi, bogați în fața celor săraci, sănătoși în fața celor bolnavi, etc.. Dacă s-ar compara cu cei care sunt așezați pe o treaptă superioară lor,  probabil ar gusta din zoaiele servite fără jenă și sans regrets celor care trăiesc din Mila Domnului și pe care atâta îi mai disprețuiesc. Căci, în miezul opulenței vom găsi mereu aceleași trei ingrediente: răutate, frustrare și lipsă de considerație. Există o vorbă din popor pentru cei excesiv de fuduli care cred că se pliază perfect pe acest subiect : “ nu-i ajungi nici cu prăjina la nas”. Cam așa stă treaba și cu acești “am cât nu-ți imaginezi tu”. Deși aparent dau impresia că sunt plini de ei și nu le lipsește nimic, adevărul stă pe dos. Pentru că atunci când ești mulțumit de tine și de viața ta, nu mai simți nevoia să te expui excesiv din simplu motiv că nu trebuie să demonstrezi nimic nimănui.

Ralph Waldo Emerson spunea că “Sărăcia constă în a te simți sărac”. Mă-ntreb, cum s-o simți înauntru’ „consumatorul de opulență”?

Geniile umanității se nasc din lipsurile societății. Ăsta-i unul din motivele care generează panică și frustrare în rândul celor care se simt cu adevărat săraci.

 

Rich_Man_Poor_Man_by_photoart1

 

Semnătură

 

2 răspunsuri to “Sărăcia dinăuntru opulenței”

  1. Daca vrei sa fii fericit, nu privi in sus, priveste in jos – asta e o judecata sanatoasa, in ceea ce priveste aspectul material! Din punct de vedere spiritual si cultural insa, si parerea mea e ca lipsurile te motiveaza sa incerci sa excelezi. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: