Fanatism amoros


Se așază pe pat cu laptopul pe picioare și începe să butoneze. Mă așez și eu, dar cu spatele la el, în direcția opusă lui. Navighează de zor, probabil că se uită la un meci, sau așa ceva, fără să își dea seama că acum am nevoie de el și de atenția sa. Mă ignoră, dar nu pentru că n-ar fi interesat de mine, ci pentru că s-a obișnuit cu mine acolo.

Din când în când îmi atinge partea exterioară a coapsei stângi, dar nu zice nimic. Privește concentrat în ecranul laptopului și mai mormăie ceva inteligibil când și când. În cameră este semi-întuneric, draperiile sunt trase. Mă foiesc, mă întorc pe spate și respir zgomotos. Nimic nu-i poate atrage atenția. Îmi vine să plâng, dar nu pot. Realizez că nu am de ce.

  • Eu nu te iubesc ca oamenii normali. îmi zice din senin.
  • Cum iubesc oamenii normali? îl întreb.

  • Nu știu. Dar eu, dacă aș putea, te-aș face religie ca să mă închin ție. Atât de tare te iubesc.

Mă blochez. Cum să-i explic? Cum să-i explic că mă iubește pentru că așa am vrut eu? Cum să-i explic că eu nu pot să-i răspund? Să-i spun în schimb ce? Țin la tine? Îmi ești drag? Am nevoie de tine ca să supraviețuiesc, dar nu tu mă ții în viață? Am nevoie de tine ca să supraviețuiesc psihic, că fizic am murit?

  • Parcă erai ateu.

E tot ce pot să îi spun. Zâmbesc, îi impun să lase momentul să treacă. Uite că mi-a mărturisit și iubirea. Și acum ce? Nu pot să-i răspund, nu mă așteptam s-o facă atât de devreme. În plus, asta am vrut. De asta l-am adus în viața mea. Ca el să mă iubească și să mă mențină pe linia de plutire. Sufletul mi l-am pierdut, inima mi-am pierdut-o. Am nevoie doar să-mi mai mențin o vreme carcasa funcționabilă. Poate până o să-mi vindec rănile. Pentru asta a fost creat, ca să mă vindece. El e combustibilul de care am nevoie o perioadă.

Nu-mi mai zice nimic. Eu mi-am primit dovada că mă iubește, dar nu știu ce să fac cu ea. El n-a primit nimic. Îl las încă o dată fără răspuns. Nu mă iubește, doar. Mă adoră. E fanatic. Ar face din mine o bază solidă în care să creadă. M-ar transforma, dacă ar putea, în cartea de căpătâi, în propria sa Biblie, într-o religie în care să creadă. Și eu? Eu ce văd în el, de fapt, dacă nu o scăpare din amintirile vechi și dureroase?

 

LeilaniBishop_02

 

 

(proiect „3 Bărbați”)

Un text de Cristina Nicoleta

 

 

Semnătură

3 răspunsuri to “Fanatism amoros”

  1. ….E greu când ajungi doar să vrei să supreviețuiești, să te agăți ca iedera de oameni, dar tu să rămâi gol…pentru totdeauna prins într-o poveste la care nu poți renunța!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: