O lume fără cărți


Am primit acest text acum câteva zile. Este pentru concursul „O lume fără cărți”. Îmi place foarte mult și m-am gândit să vi-l arăt și vouă. De fapt, de astăzi voi începe să postez o parte din textele pe care le primesc de la voi . Menționez că asta nu influențează în nici un fel desemnarea câștigătorului. 

Semnele

 

– Înțeleptule, sunt șeful castei pietrarilor, am studiat cererea orașului și nu avem amintiri despre cum putem face podul! Cel care știa aceste taine a murit! Iar ucenicii lui n-au ajuns să învețe și asta! Avem speranțe că va descoperi ceva ucenicul cel mai îndemânatic, dar asta în ani de încercări! Să facem podul din lemn!

– Ce spui lemnarule?

– Se poate înțeleptule, dar lemnul nu dăinuie, ca piatra… Ar fi nevoie de lemn cât o pădure și cum nu prea mai sunt păduri…

– Pădurarule, ce spui?

– Dacă am fi știut cum se scapă de molima ce decimează copacii…  cândva știam dar s-au pierdut acele științe. Oricum, peste o generație ar crește iar păduri cum aveam odată. Deci podul de lemn ar împuțina și mai mult amărâtele noastre păduri. Înțeleptule, mai bine să așteptăm rezultate de la pietrari.

– Mda… Totul e din cauză că nu s-au transmis din meseriaș în meseriaș tot ce știm din bătrâni.

– Înțeșleptule, sunt șeful castei povestitorilor și cred că ar trebui să ne amintim de acea legendă ce o transmitem din tată în fiu, cu cei care păstrau știința facerii lucrurilor prin tot felul de semne săpate în piatră, sau colorate pe tăblițe! Atâtea lucruri de știut nu ar mai depinde de omul supus pieirii… Dacă ar veni o molimă, am ajunge să nu mai știm de niciunele!

– Și cum gândești tu asta povestitorule?

– Nicicum înțeleptule, dacă aveam o cale o spuneam demult! Dar poate, mai multe minți aici adunate ar putea găsi ceva…

– Să gândiți până mâine fiecare o cale de a păstra tot ce știm pentru viitor.

Adunarea se încheie, membrii seretraseră și sala rămase pustie. Doar fata ce mătura mai se auzea robotind prin holuri și mormăind nemulțumită:

– Ce înțelepți mai avem dacă nu pot păstra ce știu pentru copii!

Se duse, făcu un semn pe răboj că a făcut și azi curat și rămase cu cărbunele în aer, gânditoare.

– Oare n-ar putea inventa niște semne care să arate ce-a gândit omul?

– Ce mormăi acolo fată? Dacă ai terminat du-te la familia ta, nu pierde timpul!

– Dar uite ce-am gândit eu, în prostia mea, Înțeleptule: cum fac semn pe răboj n-am putea găsi niște semne care să păstreze ce-a gândit fiecare? Că doar pe răboj asta fac, țin minte de câte ori am făcut curat, nu?

– Ce idee, tocmai de la cine vine! Tu din ce castă faci parte?

– Păi din casta moașelor, dar mai fac și altceva să avem cu ce ține părinții nevolnici…

– Hai mâine la adunarea șefilor de castă să vorbim de gândul tău. Și du-te acasă și mai gândește, poate cine știe…

A doua zi, toți la locurile lor, numai fata stătea stingheră într-un colț

– Ziceți oameni luminați, ați gândit la ce-am vorbit ieri?

Nimeni nu răspunse și liniștea era chiar apăsătoare.

– Ia vină fată și zi ce gând ai avut ieri!

– Dar înțeleptule, ea nu face parte din consiliul castelor!

– Dar voi ați făcut parte de când v-ați născut? N-a existat o primă dată la fiecare din cei ce-au avut merite? Vino aici fată, nu-i lua în seamă și vorbește cu fața spre mine… Așa!

– Înțeleptule, mă iartă că sunt stingheră între atâția oameni importanți… Da acu spun! Ieri, am terminat de măturat aici și m-am dus să fac semn pe răboj pentru ca să primesc dreptul cănd se dau alimente tuturor. Atunci mi-a venit așa prin minte: nu s-ar putea găsi niște semne care să păstreze ce-a găndit sau ce știe fiecare? Și la sfatul tău, am vorbit cu celelalte femei și am găsit un început de cale…

Rumoarea și răsetele celor din sală au făcut fata să roșească și să se oprească.

– Nici în poveștile ce le păstrăm în casta noastră, înțeleptule nu s-a pomenit așa ceva, și tocmai fata care face curat… Ha,ha și împreună cu femeile lăsate de domnul ca să facă copii, să vină să ne învețe ele pe noi? Spuse șeful povestitorilor.

– Ba să mă ierte povetitorii, noi pietrarii ne-am mai gândit la asta! La fiecare lucrare lăsăm în ea căte un semn care arată cine l-a făcut! De ce n-ar putea exista cum spune fata, o cale să arătăm nu numai numele ci și altceva!

– Liniște! Am fost numit înțelept tocmai ca să fac ceea ce nu ține de nici o castă! Cred că asemenea muncă migăloasă, de ales semne pentru ce gândim și știm s-ar potrivi cu răbdarea femeilor, cu hărnicia celor supuse de ani vouă fără crâcnire! Spune fată mai departe, ce-au spus femeile?

– Înțeleptule, au gândit că semnele nu trebuie să numească lucruri sau să numere ca răboajele, ani, animale, treburi, ci ar trebui să fie legate de sunetele din vorbire. Iar înșiruirea lor să facă un răboj nou cu ce spune fiecare chiar dacă-i pietrar sau tâmplar sau povestitor. Și atunci tot ce-a spus sau gândit omul ar putea rămâne cât ar exista acel răboj!

– Te numesc fată șefa noii caste, a celor ce fac răboaje sau cum o să le spunem, în care ce știm să rămână urmașilor! Dar petru că voi nu știți meserii, veți ajuta pe cei de față în castele lor să pună deoparte ce știu, pentru vecie!

Au trecut ani, s-au inventat suporturi pentru semne diferite dar ceea ce au făcut acele femei a ridicat lumea din era ținerii de minte.

După alți ani, plini de povești frumoase, semnele au devenit alfabet, oamenii învățau să le folosească de copii și în zare, în depărtarea timpului viitor, se zăreau speranțele omenirii: cărțile scrise!

Un text de Viorel C. pentru concursul „O lume fără cărți

bookss

 

517106

Semnătură 

Un răspuns to “O lume fără cărți”

  1. Ce frumos! Intr-adevar, o lume fara carti, ar fi o lume fara repere. Degeaba am detine cunostinte, daca nu le-am putea lasa posteritatii… 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: