O lume fără cărți


Îmi aduc aminte când am primit pentru prima oară cărți în dar. Era Crăciunul lui 2005, aveam vreo 12 ani pe atunci. Paradoxal, a fost și ultima dată când am mai primit cadouri de la Moșul, cred că începusem deja să conștientizez care-i treaba cu omul gras cu barbă și îmbrăcat în roșu.

M-am trezit de dimineață înaintea fratelui meu și am dat fuga la brad. În stânga, un teanc substanțial cu cărți pentru mine, în dreapta o singură carte pentru fratele meu – fabulele lui Esop. Înainte ca el să-și descopere darul, am schimbat repede cartea sa cu una de ghicitori și bancuri care se afla la fundul teancului meu. Am devorat-o, oricum, și pe aceea câteva luni mai târziu când am rămas fără cărți de citit. Nu cred că fratele meu a deschis-o vreodată. Atunci am descoperit pasiunea pentru citit, și de atunci o hrănesc cu sute de volume anual.

Avea tata într-o bibliotecă ce ținea loc mai mult de suport pentru porțelanuri, câteva cărți de pe vremea când era el flăcău. Modelul „de buzunar”, dar mult mai consistente. Atâta vreme trecuse peste ele că li se îngălbeniseră paginile, dar eu iubesc cărțile vechi, iubesc mirosul lor și textura paginii. Pe lângă povestea scrisă acolo, în file, mai spun și poveștile celor care le-au răsfoit de-a lungul vieții.

Ulterior am descoperit bibliotecile (slăvit fie Josef Klapka pentru initiative sa!) Mai întâi cea de la noi din sat, apoi cea a liceului și, mai târziu, a facultății. Cum să-ți descriu? Când citesc, evadez, nu-mi mai trebuie nimic. Uneori nu-mi vine să las cartea din mână și citesc până noaptea târziu. Îmi place să citesc mai ales în nopțile de vară. Las geamul deschis și, când se lasă liniștea, nu se mai aud decât cântecul greierilor din iarbă și bâzâitul becului.

Unde aș fi fost acum, dacă nu aș fi citit? Unde am fi fost noi toți? Cum să existe o lume fără cărți? Mie ele mi-au fost prietene de netăgăduit, datorită lor m-am format. De multe ori am fost doar noi – eu și cărțile. Ador să citesc. Nu cărți electronice, nu ebooks, nu pdf.-uri. Cărți fizice, de pipăit, răsfoit, simțit între degete. Cărți pe care să le miros, să le simt, să mă pierd acolo, să mă refugiez. Să trăiesc iubiri, mistere, drame, mistere, poveștile altor oameni dau chiar poveștile mele în poveștile lor.

Cum să-mi imaginez o lume fără cărți? Suntem, și așa, cu un pas în groapa analfabetismului și inculturii. Fără ele n-am fi. Am umbla pe stradă niște oameni goi, simpli, mediocri, incapabili de gândiri mărețe și de aspirații înalte. Am purta discuții mediocre, lipsite de sens, ne-am plictisi repede unii de ceilalți. Am umbla goi de sine, pierduți într-o pâclă ucigătoare a multimedia.

Cărțile… cărțile înseamnă cultură, știință, putere. Vai! Și cât de frumoși sunt oamenii care citesc. Aplecați în lectura lor, mângâind filele, devorând rândurile negre. Rânduri care par trenuri cu vagoane lungi încărcate de cultură. Bibliotecile și librăriile sunt gări, iar tu ești călătorul. Cu fiecare carte citită, cu fiecare tren pe care îl schimbi ești mai aproape de a atinge cea mai bună versiune a ta.

Imaginează-ți că ești o carte pe raft, într-o bibliotecă. Cineva vine și te alege pe tine din sutele, miile de volume. Și face dragoste cu tine. Mâinile sale cu filele, iar ochii cu cuvintele. Așa trebuie să tratezi o carte, să-i înmulțești cunoștințele și să ți le însușești.

Fără cărți poate că ar fi mai mulți copaci, cine știe?! Dar nu ar fi mai mult oxigen. Cum să respiri într-o lume în care nu ai ști cum să trăiești?

Când nu citesc, scriu. Citesc în tren, în autobuz, în săli de așteptare. Ori de câte ori am timp, citesc tot ce-mi pică în mână. Romane de dragoste sau pentru adolescenți. Citesc ce pot, când pot. Altceva nu știu să fac, altfel nu știu să fiu.

 

Un text de Cristina Nicoleta pentru concursul „O lume fără cărți

tumblr_m8k9hxpJCd1r3a6jho1_400

Semnătură

7 răspunsuri to “O lume fără cărți”

  1. foarte frumoasa povestea ta de dragoste 🙂

    Apreciază

  2. Niste ganduri superba. M-a emotionat putin mica opera literara de mai sus si sunt tare curioasa: domnisoara Cristina este, cumva, vreo scriitoare in devenire?

    Apreciază

  3. Fara carti ar fi poate mai multi copaci. Dar nu ar fi mai mult oxigen – cu siguranta cuvintele acestea o sa-mi ramana intiparite in memorie. 🙂

    Apreciază

  4. nici nu pot sa-mi imaginez o lume fara carti!citesc de cind am deslusit abecedarulsi de-a lungul timpului pentru mine cartile au insemnat „drogul”meu zilnic ,pilula fermecata care m-a scos din amorteala si melancolie,care m-a ajutat sa-mi infrunt necazurile si problemele,care m-a facut de fiecare data sa zimbesc si sa vad altfel realitatile vietii.
    de aceea ma bucur enorm cind vad tineri sau mai virstnici citind sau interesati de carti.
    ca de obicei oana interesant articolul tau.felicitari!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: