Propune un alt sfârșit pentru una din cărțile tale preferate iar Libris te premiază!


Dragilor,

Libris se alătură campaniei inițiate pe acest blog și vine în spijinul celor care-și doresc literatură de calitate.

Prin urmare, acțiunea „Dăruiește cultură” , în cadrul căreia au fost donate până în prezent câteva zeci de cărți, își continuă drumul alături de Libris.

Primul concurs pe care-l organizăm împreună este:

PROPUNE UN ALT SFÂRȘIT PENTRU UNA DIN CĂRȚILE TALE PREFERATE IAR LIBRIS TE PREMIAZĂ!

Cum funcționează?

  1. Gândește-te că ai posibilitatea de a schimba finalul uneia din cărtile tale preferate. Scrie pe scurt, în secțiunea comentarii a acestui articol, viziunea ta asupra deznodământului operei literare vizate.
  2. Share-uiește acest articol pe pagina ta de Facebook;

Așadar, la sfârșitul acestei luni, Libris va acorda un PREMIU SURPRIZĂ pentru cel mai interesant deznodamânt.

 

Perioada concursului: 1 aprilie 2015- 30 aprilie 2015

41 răspunsuri to “Propune un alt sfârșit pentru una din cărțile tale preferate iar Libris te premiază!”

  1. Reblogged this on Pentru viitorul eu and commented:

    Cum arata pentru tine finalul ideal pentru cartea ta preferata?

    Apreciază

  2. Reblogged this on The Sagittarius Books and commented:

    Un nou concurs minunat pe blogul http://oanatoporas.com/

    Apreciază

  3. Eu as propune alt final, unul poate mai moralizator, pentru una dintre cartile mele preferate, Flori pentru Algernon. In original, dupa ce atinge apogeul inteligentei create artificial, Charlie intra in regresie, ajungand mai inapoiat decat fusese initial, conform zicalei: „Cu cat urcusul e mai triumfal, cu atat prabusirea e mai dureroasa”…
    In viziunea mea, lui Charlie, aflat inca la zenitul inteligentei, capabil de discernamant, i se ofera posibilitatea de a alege… Doreste sa-si pastreze calitatea de geniu, dar sa fie urmarit si analizat la tot pasul, pus sub lupa, perceput ca o ciudatenie a naturii? Sa fie indepartat de prieteni, o victima a propriei evolutii? Sau doreste sa se intoarca la IQ-ul de 68, in cercul lui stramt, dar in care era agreat de ceilalti? Sa fie fericit in lumea lui lipsita de intrebari existentiale, complicatii si chiar amintiri, incapabil sa sesizeze si sa simta la randul lui rautate si ura? Iar el, in deplinatatea facultatilor mintale, beneficiind de liberul-arbitru, ar alege inima in detrimentul mintii, latura emotionala in defavoarea celei rationale.
    P.S.: Ma bucur mult pentru colaborarea cu Libris! La cat mai multe concursuri interesante, ca acesta! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Denisa Alexandrescu Răspunde 3 Aprilie 2015 la 12:35

    Aș dori să schimb finalul seriei Divergent, mai exact sfârșitul ultimului volum intitulat Allegient.
    Tris, personajul principal, să nu moară la final și să trăiască în continuare o poveste frumoasă împreună cu Tobias și să se înțeleagă cu fratele ei Caleb.. Și poateo să treacă peste toate întâmplările neplăcute prin care a trecut până atunci.

    Apreciază

  5. As fi vrut ca finalul carti Crima si pedeapsa sa fie altfel: sa nu fie inchis Raskolnikov si sa fuga in lume cu Sonia. Undeva departe, undeva unde sa nu-i cunosca nimeni. Undeva unde el sa o ia de la capat iertandu-se pe sine si unde sa ii ofere iubirea Soniei intr-o relatie/casnicie superba.

    Apreciază

  6. Imi doresc un final fericit. Asta isi doresc toti. E un adevar incontestabil. Ceea ce poate fi dezbatut este ce inseamna fericirea pentru fiecare. Cu siguranta, daca ne-am gasi curajul de a intra in profunzimile acestei dileme, am pierde zile daca nu chiar ani. Eu totusi m-as risca sa prezic finalul fericit pentru personajele principale din una dintre cartile mele favorite: Pe aripile vantului. Scarlett, de-a lungul intregii povesti, are o atitudine egoista asupra iubirii. Il vede pe Ashley ca fiind singurul merituos de a primi dragostea ei,ba chiar considera ca este o necesitate ca iubirea ei sa fie impartasita. Nu poate concepe ca respingerea, din partea barbatului iubit, vine din dragoste pentru alta si nu din obligatie. Nu poate vedea fericirea care se afla chiar in fata ei, iar orgoliul o impiedica sa-si admita sentimentele pentru Rhett. Finalul meu fericit pentru ea ar fi introspectia personala. Vreau ca ea petreaca un pic de timp singura pentru a se cunoaste cu adevarat. Vreau sa-si infrunte temerile. Vreau sa-si cunoasca adevaratele dorinte. Vreau sa fie constienta de actiunile ei si sa inteleaga ca voit sau nu a ranit multi oameni in egocentrismul ei. Abia dupa ce s-a inteles pe ea sa se duca dupa sotul ei, Rhett. Consider ca-si pot gasi fericirea doar atunci cand ea va fi sigura ca el este cu adevarat finalul ei fericit.

    Apreciază

  7. Propun un alt deznodamant pentru romanul ”Ion”, de Liviu Rebreanu.
    Ion, după Revolutia din 1989: ”Cat pamant nelucrat, Doamne, cat pamant! Nu pot sa ingenunchez sa sarut palamida. Buruienile sunt cat un stat de om, acolo unde altadata erau tarine bogate! Ceea ce vad ma umple de revolta! Pamantul este mama noastra, ibovnica atenta care ne hraneste, ne iubeste si ne ingrijeste. E vremea mea. Important este ca am avut rabdare si ca nu m-am lasat condus de patima. Divortez de Ana, fug cu Florica in lume si punem o ferma pe picioare. Imi cumpar un tractor si utilaje, sa nu-mi mai rup oasele, apoi o cositoare. Cum sa lasi atata pamant de izbeliste, cand eu as fi facut moarte de om sa-l pot lucra???”

    Apreciază

  8. Propun alt deznodamant pentru cartea ‘Fluturi’de Irina Binder:
    ‘Dupa ce am descoperit ca am fost inselata si mintita de toata lumea chiar si de Robert decid sa plec la mine acasa si sa am un moment de respiro pentru a pune in balanta toate lucrurile care mi-au dat viata peste cap.
    Pe drumul spre Brasov nu ma pot gandi decat la Robert, singurul om pe care l-am iubit cu adevarat.
    Ajunsa acasa in apartamentul meu ma simt singura, mai singura ca niciodata,ma simt dezamagita si un amalgam de ganduri nu imi dau pace,in acest moment nu vreau decat o cana de ceai si un somn bun.
    Este ora 8.00 dimineata,soneria telefonului meu ma face sa sar din pat ca arsa.Ma uit la telefon si vad un mesaj de la un numar necunoscut mie:
    ‘Priveste pe fereastra si simte fluturii iubirii’
    Simt in cutit in stomac la vederea acestui mesaj. ‘Oare este o gluma?’,Oare este de la Robert sau de la Matei?’Sunt prea agitata sa mai pot gandi rational asa ca imi iau inima in dinti si merg la fereastra.Primul lucru pe care il vad este mesajul scris cu majuscule pe asfat:”TE IUBESC,IRINA.VREI SA FII SOTIA MEA?”
    Ma sterg la ochii,crezand ca am o halucinatie si ma ciup sa pot realiza ca nu este un vis. Trag repede un capod pe deoarece nu puteam cobori doar in tinuta mea de noapte chiar daca eram confuza, totusi trebuia sa tin cont ca este ora 8.00 dimineata si mai sunt si oameni care nu cred ca ar fi indiferenti la vederea tinutei mele.
    Cobor grabita pe scari si cand ajung sub fereastra mea langa mesaj,il vad pe Robert cu un buchet mare de flori apropiindu-se de mine si ingenuncheaza in fata mea:
    –Irina,te rog sa ma ierti pentru tot.Nu pot trai fara tine,te iubesc si te vreau pentru eternitate.
    Imi intinde inelul si cu lacrimi in ochi ma intreaba :
    –Vrei sa fii sotia mea?
    Ma uit la Robert si simt cum respiratia mi s-e taie,picioarele par sa ma lase iar in stomacul meu fluturii se agita ca la un razboi. Incerc sa ma adun,trag aer in piept si spun :
    – DA! Si eu te iubesc,Robert si te vreau pentru totdeauna.
    Robert imi pune inelul pe deget si ma saruta cu pasiune ,ma imbratisaza si incepe sa urle:
    –Te iubesc,Irina! Ma auziti cu totii? O iubesc si va fi sotia mea.
    –Robert,inceteaza se uita lumea la noi!
    Nu imi pasa de absolut nimic esti tot ce imi dorec,Irina
    Tipetele lui Robert au fost auzite iar oamenii vazand ceea ce se intampla au inceput sa aplaude.Ma simteam in an noualea cer,pur si simplu pluteam si eram fericita.Il iubesc pe Robert si este tot ce imi doresc,el este fericirea mea.
    Nihil Sine Deo

    Apreciază

  9. Daca aş avea puterea să schimb finalul carţii mele preferate, asta ar însemna să schimb destinul a două vieţi sortite să fie impreună.
    Este vorba despre Maitreiy, cartea care te emoţionează, surprinde, fascinează şi te ţine in suspans până la capăt, dar te intrigă in acelaş timp.
    Cartea se termină brusc, iar finalul îti lasă un gust amar.
    Finalul ideal ar fi cel in care Eliade se decide să meargă după Maireyi, să lupte pentru ce iubeşte, să plece împreună, să traiască fericiţi, să se bucure unul de celălalt, să trăiască doar cu dragostea necondiţionată ce şi-o purtau şi dorinţa de a vedea persoana iubită fericită, speram ca ei să-şi îndeplinească visul.
    Din perspectiva mea acesta ar fi cel mai bun final, dar nu doar pentru carte, ci transups in realitate.

    Apreciază

  10. Mereu mi–am dorit ca fiecare carte pe care o citesc sa aibe un final fericit.
    Daca as putea sa schimb finalul unei carti, aceea ar fi cu siguranta Hotii de Frumusete de Pascal Bruckner.
    Mi-as fi dorit din toata inima ca Benjamin sa se intoarca dupa Helene, mi s-a parut un act de lastitate, il detestam pentru asta, si pe sotii Stein pentru aceea inselatorie.
    Finalul perfect din perspectiva mea ar fi fost cel in care Benjamin merge si o salveaza pe Helene, fara sa ii pese de consecinte.
    Dragostea este un lucru fragil, cand citesc o carte de dragoste care are un final mai putin fericit, simt cum ma transpun intr-un personaj, si imi imaginez de mii de ori alt final pentru cartea respectiva.
    Finalurile fericite ar trebuii sa existe atat in carti cat si in viata reala.

    Apreciază

  11. Mi-as fi dorit tare mult ca unele dintre cartile citite sa se fi terminat altfel. Cel mai mult m-a impresionat finalul cartii „Baiatul cu pijamale in dungi”, a lui John Boyne… Daca as putea sa il schimb, acesta ar fi asa: Bruno intra pe sub gardul inchisorii sa isi ajute prietenul sa isi gaseasca tatal. Stand ascunsi langa o cladire si incercand sa faca un plan de cautare, ii aud pe soldatii germani vorbind despre ce urmeaza sa le faca evreilor si in ce locuri ingrozitoare vor sa ii duca. In acel moment, Bruno decide sa isi ia prietenul si sa il scoata pe sub gard, apoi il duce acasa si il ascunde in camera lui, pana la sfarsitul razboiului, hranindu-l cu ce poate ascunde la masa, si jucandu-se cu el pe ascuns. Dupa razboi, cei doi raman prieteni pe viata, pentru ca Bruno i-a salvat viata si pentru ca i-a fost cu adevarat prieten.

    Apreciază

  12. O carte care m-a impresionat si al carei deznodamant m-a intristat este Delirium scrisa de Lauren Oliver. Initial ideea de „dragoste” perceputa ca boala m-a incantat, citeam cu nerabdare si cu extaz primele simptome ale acestei boli asupra Lenei descoperind astfel sacrificiile si risurile aduse de o dragoste mistuitoare. M-am indragostit treptat de carte, insa finalul m-a dezamagit. Deznodamantul acestei carti m-a facut sa realizez ca eu as fi procedat altfel daca as fi fost in locul scriitoarei, Lena si Alex ar fi avut o sansa sa isi implineasca iubirea, sa evadeze si sa traiasca in continuare in padure, in locul in care, la prima vizita, s-a intamplat magia.Astfel, traind printre cei considerati monstrii ar gasi o cale sa se intoarca si sa convinga populatia orasului ca dragostea nu este o boala ci o binecuvantare. Consider ca povestea celor nu trebuie sa se incheie si in niciun caz dragostea celor doi nu trebuie sa se stinga.

    Apreciază

  13. Propun un alt final pentru cartea Rebecca- Daphne. Acesta ar arata astfel: Rebecca nu ar fi moarta, ci si-ar fi inscenat moartea pentru a vedea daca are un sot fidel. Ar fi venit inapoi la conac si i-ar fi cerut socoteala sotului ei pentru greseala de a se căsători a doua oara si i-ar spune ca atunci cand ea a plecat, era insarcinata. Are doi gemeni, un baiat si o fata, si doreste sa se instaleze inapoi la conac. Ar alunga-o pe noua sotie a fostului sau sot, iar el si-ar da seama ca inca are sentimente pentru el si s-ar impaca. Happy ending!

    Apreciază

  14. Ionita Stefania-Erika Răspunde 16 Aprilie 2015 la 22:50

    Daca asa putea sa schimb macar un final din cateva zeci, l-as schimba pe cel al cartii „Sub aceeasi stea” de John Green. Probabil va parea ciudat, dar mi-as dori ca ambii protagonisti sa moara la final. Mai exact, dupa ceva timp de la gasirea scrisoarei trimisa de Augustus catre Peter Van Houten, plamanii lui Hazel sa cedeze si sa se intalneasca din nou cu Augustus, sus, in ceruri. Stiu ca parintii ei ar fi suferit mai mult decat ar fi trebuit, ca multor persoane le-ar fi parut rau si ca probabil pagina ei de facebook ar fi fost la fel de plina de mesaje de „ramas bun” ca si a majoritatii adolescentilor ucisi de cancer, dar macar ei doi ar fi fost impreuna. Si jur ca iubirea celor doi ar fi dainuit ca si cea a lui Romeo si Julieta. Sunt exemplul scris al „cuplului perfect”. De asemenea, daca cerinta ar fi fost sa schimbam ceea ce am dori noi sa schimbam intr-o carte, as fi scris ca Augustus Waters s-a insanatosit ca prin minune, iar iubirea celor doi a rezistat pana cand moartea i-a despartit(adica la 100 de ani, sau, mai putin).

    Apreciază

  15. Chiar daca probabil sfarsitul unei carti contribuie la valoarea cartii respective, mi-ar placea ca Oscar si Tanti Roz a lui Eric Emmanuel Schmitt sa se fi terminat altfel. Mi-ar fi placut ca macar in lumea cartii sa se descopere un tratament pentru cancer, iar Oscar sa traiasca. Sa poata sa aiba toate acele momente cu adevarat… sa isi traiasca viata din plin, nu pe scurt, in 10 zile… Am sperat la o minune pana la sfarsitul cartii si as fi vrut sa pot fi acolo si sa il ajut pe micul Oscar.

    Apreciază

  16. Nu mă dau în vânt după finalurile fericite, ci mai degrabă le prefer pe cele care mă intrigă, care mă pot ajuta să continui povestea altfel … Gândindu-mă la finalul uneia dintre cărţile mele preferate, “Tunelul” de Ernesto Sábato, aş putea spune că m-aş fi aşteptat la altceva. Personajul masculin principal, Juan Pablo Castel, se predă poliţiei după ce o omoară pe Maria Iribarne. Cred că aş fi vrut, poate, dat fiind intensitatea sentimentelor lui, să se sinucidă sau, ca o pedeapsă divină, să fie ucis din gelozie de un vagabond nebun, la rându-i îndrăgostit nebuneşte de enigmatica Maria …

    Apreciază

  17. Aș propune un alt deznodământ pentru romanul Cellei Serghi -„Mirona”, pe care l-am citit cu muuulți ani în urmă, de foarte multe ori 🙂 Dacă memoria nu mă înșală, și de obicei n-o face 🙂 îmi amintesc că Ștefan, omul pe care îl iubea ea, căsătorit fiind, alege în cele din urmă să rămână alături de soția lui, neavând suficientă tărie de caracter să aleagă după cum îi dictează inima, asta dacă sentimentele lui pentru Mirona au fost într-adevăr autentice. Rețin că Mirona îl cunoaște la un moment dat pe Gion, care o iubește sincer însă ea îl părăsește la un moment dat. Aici aș interveni puțin 🙂 în sensul că Mirona nu îl va mai părăsi pe Gion și își va da și sieși șansa de a fi fericită, așa cum Gion este fericit alături de ea și n-ar mai alerga după o himeră, aceea reprezentată de Ștefan.

    Apreciază

  18. Propun un alt sfarsit pentru seria mea preferata, Giorgina Kincaid de Richelle Mead, mai exact pentru volumul 6, Dezvaluiri de sucub. Desi are un happy end extraordinar, la care sincer visam si nici nu speram sa asist, ceva tragic se petrece. Ca Giorgina si Seth sa-si recapete sufletele si sa atinga idealul de dragoste eterna, contractele lor, semnate cu iadul, trebuie anulate. Roman, un personaj care pe parcursul seriei mi-a fost atat antipatic pe cat si adorat, este cel care tine locul unui avocat pentru Giorgina. La finalizarea procesului, Giorgina devine om, Seth este eliberat si se casatoresc. Acest lucru este posibil numai printr-un sacrificiu suprem, si acela al dragostei si al prieteniei: Roman este ucis, se lasa prada celor din iad, prin faptul ca accepta sa o apere pe Giorgina, chiar daca el este nephilim, iar atat iadul, cat si raiul, urasc (si distrug) aceste fiinte. Ce vreau sa schimb este acest sacrificiu. Ideea in sine, da cartii un impact emotional urias asupra cititorilor (numai eu stiu cat am plans si am suferit terminand aceasta carte) si fara ea, salvarea celor doi indragostiti poate nu ar fi avut un simbolism atat de accentuat. As dori ca Roman sa obtina iertarea. Atunci cand procesul se va fi terminat, iadul sa fie de acord ca ceea ce Roman a facut, si-a aparat prietena si in acelasi timp „iubirea” imposibila pentru ea, a fost un lucru extraordinar si trebuie lasat in viata, poate chiar scutit de vesnica frica si persecutare la care fusese supus de-a lungul vietii. Imi imaginez un final in care el o felicita pe Giorgina, in ziua nuntii, la poalele padurii, apoi dispare, la fel ca ingerul Carter, in cautare de noi aventuri.

    Apreciază

  19. Alegerea mea : George Orwell- Ferma animalelor. E perfecta asa cum e, dar de dragul provocarii, aventurez adaugirile mele pentru deznodamant:

    Scena ultima in care animalele fermei asista pe furis la groaza si scandalul din casa dintre oameni si porci (de nu mai stiai care e om si care porc si nu-i mai puteai deosebi, asa transfigurati erau cu totii) sa fie completata cu foc. Un incendiu accidental (?), pornit in valtoarea agitatiei dinauntru de la vreo lumanare rasturnata si ignorata. Un foc mistuitor si catharhic, care sa ii inghita pe toti si sa purifice cumva locul. Un soi de karma intarziata, un boomerang de flacari, grohaituri, guitari si moarte.
    Nu e happy-ending, e nostalgia ordinii pierdute a lucrurilor.

    P.S. Pentru amatorii de sequel-uri, propun o scena de final cu Squealer indepartandu-se de casa in flacari, cu pipa lui Napoleon in gura si facand „cerculete” din fum in intunericul noptii. Pentru ca fiecare Nr. 2 isi pregateste propria dictatura.

    Apreciază

  20. Done! Siiiii: „A theatrical version, with music by Richard Peaslee and lyrics by Adrian Mitchell, was staged at the National Theatre London on 25 April 1984, directed by Peter Hall. It toured nine cities in 1985. ”
    Eh .. asta ar fi o piesa la care n-as lipsi! Dar sa nu agonizam in oftare ;).

    Apreciază

  21. Eu am ales Trilogia Grisha scrisa de catre leigh bardugo
    Alina omoara pasarea de foc astfel face rost si de al treilea amplificator a lui Morozova. Impreuna cu Mal, Tolya , Tamar si Zoya se intreapta spre capitala pentru a-l infrunta pe Intunecat. La Os Alta se da batalia decisiva numai ca Intunecatul nu moare , invinge trupele Alinei si ale aparatului si se proclama rege al Ravkai. Alina recunoaste cu greu invingerea dar pentru ca Mal si restul sa traiasca, se casatoreste cu Intunecatul alias Aleksander Morozova.
    In epilog,dupa zece ani, sunt prezentati copii Alinei cu Intunecatul jucandu se in gradina Palatului Mic. Pe marginea lacului Intunecatul se plimba cu Alina si se uita zambitor la gemeni, doi baieti cu parul negru si ochi albastri ,apoi se uita in ochii Alinei si spune:”asemanatorul cheama asemanatorul

    Apreciază

  22. Eu as schimba finalul cartii ,,Golful francezului”, fiind o carte plina de aventura eu as continua povestea: Dona ar urca impreuna cu francezul pe corabia ,,La Mouette” avand in vedere ca a fost partenerul sau de-a lungul intregii carti, iar acest gest ar veni in completarea spiritului ei liber si visator, schimbandu-si singura viata intr-una plina de peripetii, dupa care ea tanjea. De aici, de ce nu, putea lua nastere si un al doilea volum in care puteau fi povestite urmatoarele lor aventuri.

    Apreciază

  23. Eu as schimba finalul cartii „Fata disparuta” de Gillian Flynn. Daca ar fi sa extrag ultimele, sa zicem, 30 de pagini, viziunea mea ar fi cu totul alta. Sa ne intoarcem putin in carte, in momentul in care Amy a venit inapoi acasa. Daca ar fi sa iau decizia urmatoarei miscari ar fi ca Amy a intrat in casa dupa ce l-a imbratisat pe Nick la intrare, pe veranda, iar dupa ce ea i-ar fi istorisit lui Nick ce a facut cat a fost plecata si cum a planuit totul, Nick s-ar fi oferit sa ii faca niste ceai in care ar fi pus un soi de otrava care nu poate fi depistata la autopsie si care pacaleste medicul legist ca a fost un atac de cord. Iar el ar fi planuit asta de cand a aflat ca Amy inca traieste in speranta ca se va intoarce acasa. Ar ascunde cu precizie dovezile, apoi ar suna o ambulanta constantand ca sotia sa a „lesinat” in timp ce el era la dus. Astfel ar fi scapat basma curata dupa ce in carte a fost acuzat in repetate randuri ca ar fi ucis-o. Astefl ar fi ironia sortii si romanul s-ar termina intr-un mod total neasteptat, iar o ultima intorsatura de situatie ar fi cireasa de pe tort.

    Apreciat de 1 persoană

  24. Eu as schimba sfarsitul carti Insurgent de Veronica Roth , Tris nu ar face aceea alegere, ar deveni un reprezentant oficial al divergentilor.Ea si Four ar schimba multe in lumea lor, ar calatori si ar ajuta divergenti din lume.
    Fiecare personaj ar ajuta ca oameni simpli si divergenti sa se inteleaga.

    Apreciază

  25. As schimba daca as putea finalul cartii Dama cu camelii, a lui Alexandre Dumas… as putea spune inceputul cartii, de fapt. Cand starea de sanatate i se agraveaza, Marguerite se interneaza intr-un sanatoriu, precum cel din Muntele vrajit, al lui Thomas Mann, sanatoriu in care descopera divinitatea. Dupa cateva luni petrecute acolo, in care ajunge sa se simta mai bine si sa faca fata bolii, se retrage intr-o manastire izolata, intr-un varf de munte, rupandu-se complet de societate. In tot acest timp, lucrurile ei sunt vandute pentru datorii, exact ca in povestea initiala, iar Armand o cauta disperat, rugandu-l in final pe amicul sau, Dumas, sa scrie cartea cu speranta ca aceasta va ajunge la ea, si Marguerite se va intoarce la el.

    Apreciază

  26. Un alt sfârşit pentru „Scrisoare de dragoste” de Mihail Drumeş:
    Deşi încearcă să se sinucidă, Ivar nu moare însă îşi pierde memoria pentru totdeauna, iar familia sa îl va duce în Statele Unite. Ghiocela se va despărţi de soţul ei, deşi este însărcinată. Viaţa îşi va urma cursul normal, iar Ghiocela va avea doi nepoţi. Un băiat şi o fată care va ajunge studentă în străinătate şi se va îndrăgosti. Se va întoarce acasă la bunica ei cu o poză în care apar iubitul ei şi bunicul lui. Iubitul ei seamănă perfect cu Ivar în tinereţe, iar Ghiocela decide să-i scrie o ultimă scrisoare proprietarului dragostei ei după mai mult de jumătate de veac.

    (Asta este pe scurt, pentru că aşa spune regula. Am pus aici link-ul către scrisoarea pe care mi-am imaginat-o pentru cei interesaţi.)

    https://cronologiedeganduri.wordpress.com/2015/04/26/un-alt-sfarsit-scrisoare-de-dragoste-de-mihail-drumes/

    Apreciază

  27. Hmm, m-am gândit mult la întrebarea asta, ce sfârşit aş schmba. Şi într-un final am hotărât că aş schimba sfârşitul cărţii Philippei Gregory, Prinţesa albă. Ştiu că nu poţi schimba istoria, probabil în locul autoarei şi eu aş fi respectat povestea originală, dar ăsta este un exerciţiu de imaginaţie, aşa că de ce să nu spun şi cum mi-ar fi plăcut mie să se termine.
    Dacă eu aş fi creionat poveste nu numai că Elisabeth nu l-ar fi iertat pe Henric, dar l-ar fi omorât fără să clipească. Şi-ar fi dat seama că a greşit atunci când nu a „complotat” mai devreme împotriva lui şi pentru susţinerea fratelui ei şi pentru a evita execuţia lui Edward l-ar fi otrăvit fără să clipească, folosind o otravă care să dea doar câteva zile impresia unei boli (care ar putea fi corelată şi cu blestemul de care povestise anterior). În timpul în care el ar fi fost bolnav i-ar fi dat ceva substanţe dubioase şi mamei lui, suficient cât să fie îndeajuns de slăbită cât să nu se poată opune urcării pe tron a lui Edward. Astfel, familia York ar fi ajuns iar pe tron, Teddy, care nu era vinovat de nimic, ar fi fost liber în final şi cum nu mai existau alţi pretendenţi la tron, pacea s-ar fi instaurat.

    Apreciază

  28. Una dintre cărţile care m-a influenţat enorm şi despre care aş putea spune că se numără printre preferatele mele este „Război şi pace” a lui Tolstoy. Parcurgând cele 5 volume în luna iulie a anului trecut, înconjurată de valurile mării şi de voci ale prezentului, atmosfera sumbră a războaielor napoleoniene ce au avut loc în urmă cu peste 200 de ani mi-a conferit certitudinea că timpul este doar o unitate de măsură şi nimic mai mult, căci, citind, ne putem întoarce oriunde în timp. Dar, cum nimic nu poate fi perfect, pot spune că finalul m-a dezamăgit oarecum, căci, dacă acţiunea cărţii s-a bazat pe evenimente istorice şi analiza intrinsecă a personajelor, încheierea aduce cu sine o turnură oarecum absurdă a acţiunilor anterioare, căci Natasha, un personaj complex prin natura alegerilor pe care le face şi felul în care îşi manifestă sentimentele faţă de cei din jur, rămâne cu Pierre, un personaj în jurul căruia Tolstoy a construit o adevărată psihologie.
    Dacă ar fi să atribui un alt final acestei măreţe opere, cu siguranţă acela ar fi tot unul fericit, la fel ca cel original, însă l-ar avea în centru doar pe Pierre Bezukhov, marele singuratic, a cărui elocinţă şi spirit pozitiv îl determină să se retragă din sânul familiei pe care a iubit-o mai mult ca pe orice, dar care l-a tratat superficial. Aş dedica încă un volum căutării sinelui acestui personaj complex prin personalitatea şi calităţile pe care le dovedeşte, o căutare pe care chiar el însuşi o realizează, scriindu-şi povestea, retras undeva la ţară, în liniştea şi pacea pe care el a căutat s-o ofere celorlalţi, dar care, de multe ori, a fost luată în derâdere. Pierre Bezukhov, povestea vieţii lui şi a simţămintelor sale, înconjurat de aer rural rusesc şi de cântecul fericirii. Probabil l-aş cupla cu fata care s-ar ocupa de îngrijirea noii sale case, însă nu cu Natasha, o fire total opusă şi nepotrivită lui Pierre.

    Apreciază

  29. Găitănaru Lorena Răspunde 28 Aprilie 2015 la 10:52

    Finalul pe care l-as schimba ar fi cel al cartii „Noaptea de Sanziene” (Mircea Eliade). Cartea este o enigma totala. Nu-i poti prevedea finalul care pe mine m-a cutremurat total desi pana sa-l inteleg mi-a luat cateva minute, pentru ca eram inca cuprinsa de firul actiunii. Astfel, in loc de finalul acela subtil dar tragic eu as propune continuarea calatoriei dintre Stefan si Ileana pentru a-si intregi relatia si a o continua. Desi sfarsitul cartii propune „iesirea din timp”, ceea ce cauta de fapt naratorul, parca totusi un final fericit m-ar fi intregit, mi-ar fi hranit sufletul cu speranta ca ei doi raman impreuna si isi traiesc viata si sentimentele pana la sfarsitul vietii lor.

    Apreciază

  30. Daca as putea schimba deznodamantul unei carti aceasta ar fi „Tuck pentru totdeauna” de Natalie Babbitt. In loc sa ii dea broastei apa care ar fi facut-o sa traiasca vesnic, Winnie ar bea continutul sticlutei si ar deveni nemuritoare, traindu-si viata alaturi de Jessee si familia Tuck.

    Apreciază

  31. Daca as putea scimba finalul romanului ” Maestrul si Margareta . Mi as fi dorit ca cei doi sa nu devina acolitii Diavolului , a maestrului Woland. Sa fi ramas impreuna , povestea lor de dragoste sa fie una 100% cu ”happy -end ” cum se spune , fara a deveni ucenici Diavolului.

    Apreciază

  32. Eu aș vrea să propun un alt final pentru romanul „Fata dispărută”. Mi-ar fi plăcut ca Nick să reușească totuși să o păcălească pe Amy și să furnizeze poliției suficiente probe pentru a o putea închide pentru că și-a înscenat dispariția.

    Apreciază

  33. Daca as avea sansa as schimba finalul cartii „Pe aripile vantului”. Scarlett ar fi fost minunata langa Rhett si fetita lor. Dragoste pe care ea i-o poarta lui Ashley ii umbreste adevarata pasiune si prea tarziu realizeaza ca defapt Rhett e adevaratul ei sufelet pereche.

    P.S: Am citit si continuarea romanului scrisa de autoarea Alexandra Ripley dar totusi nu se compara cu prima opera si ar fi fost minunat daca protagonistii ar fi ramas impreuna in romanul original!

    Apreciază

  34. A trebuit să mă gândesc ceva la acest răspuns. Am stat și am analizat, am aruncat priviri în bibliotecă, mi-am reamintit sfârșiturile cărților citite, destinele trasate și rezumate – cu siguranță, autorul a sfârșit cartea în modul său autentic, dintr-un motiv anume. Apoi, inițial, privirea mi-a căzut pe romanul lui Margaret Mitchell, „Pe aripile vântului”, unul din romanele mele preferate și de suflet, pe care l-aș reciti cu același drag oricând, și m-am gândit că acel „și mâine e o zi”, că acea „zi de mâine” i-ar putea aduce pe Scarlett și pe Ashley împreună, într-o ființă ce și-a căutat întregirea pe tot parcursul cărții, într-un suflet echilibrat și armonic, dar apoi am zis că nu spre asta aspiră, de fapt, Scarlett, ci în trupul ei este adunată întreaga putere feminină, întreaga independență a sexului frumos, istoria unui popor care, tabloul în care autoarea a pictat tot ceea ce înseamnă dramă, lacrimi, dar și iubire și putere de caracter. M-am îndrăgostit de Scarlett, chiar dacă la începutul cărții am și urât-o, că prea se credea „cea-mai-tare-din-parcare”. Așadar, nu, nu aș schimba sfârșitul cărții „Pe aripile vântului”. Scarlett rămâne eroina mea preferată, așteptând a acelei „zi de mâine”.
    În schimb, vă spun că aș schimba sfârșitul romanului „Anna Karenina”, a lui Lev Tolstoi. Voi considera că cei care vor citi comentariul, vor fi citit acest roman, astfel încât nu voi da un spoiler zicând că, da, Anna se sinucide aruncându-se pe o linie de cale ferată. Bun. De fapt, nu bun, dar vorba vine. Ei bine, romanul nu se termină aici, când moare Anna, ci ne mai prezintă aspecte din viața celorlalți, a lui Levin etc. Dar, pentru mine, romanul s-a terminat atunci. Ei bine, Tolstoi, ești tu un geniu desâvârșit, literatura rusă este de o sensibilitate aparte, ingenuă, dar cum poți tu să-mi omori eroina preferată, care se ia la braț cu Scarlett? Ei, na, nici așa nu-i așa. Ce-aș schimba la „sfârșit”, este faptul că nu aș vrea să moară Anna. Și, atunci, cu siguranță svârșitul cărții se va fi schimbat. Mi-e imposibil să accept că Anna moare. O femeie de o sensibilitate mult prea feminină, cu mirosul toamnei de dimineață, cu șuvițele de păr ca spicurile de grău, m-a frapat. Înțeleg, poate Tolstoi este asemenea lui Slavici – și folosesc prezentul pentru că acest autor trăiește prin cărțile sale – astfel încât își condamnă personajele din cauza faptului că și-au încălcat principiile morale. Da, Anna Karenina dă frâu liber pasiunii pentru contele Vronski, își părăsește căminul lipsit de dragoste, pentru ca mai apoi să se arunce în brațele unei iubiri pasionale. Da, își sacrifică li copilul și se supune condamnării de către înalta societate moscovită.
    Dar, dacă ar fi să aruncăm o privire de perspectivă în carte, printre rândurile scrise de Tolstoi, ne vom da seama că nu se pistonează asupra acestor aspecte, ci asupra contradicțiilor din sufletul Annei: deși știe că relația cu Vronski va fi sortită eșecului, ea își caută, totuși, neînțelesul ființei, aspiră către împlinirea destinului pe care dorește să-l schimbe, nu acceptă că în fața destinului omul este neputincios. Un caracter puternic conturat, oscilând între lumină și umbră, între maternitate și romantism, între trăirea sufletului și primitivismul teluric al omului – un personaj complex, de talie gigantică și de natură filozofală. Un personaj răzvrătit, dramatic, care nu-și acceptă condiția de a fi o simplă mamă, cu aspirații imposibile într-o lume dominată de efemer, aspirații ale căror contradicții nu-și pot găsi unirea decât în moarte.
    Așadar, pentru mine, Anna încă trăiește, încă trăiește alături de Vronski, încă își iubește copilul, încă joacă, alături de Alexei Karenin, cărți. Și, undeva, într-o fermă îndepărtată, oblojită de salciliile plângătoare și oile care cântă cerului, Anna Karenina încă este, alături de Konstantin Dmitrici Levin, în căutarea adevărului, înțelepciunii și sufletului.

    Mulțumesc pentru această escapadă, mi-a plăcut ideea de a putea schimba sfârșitul unei cărții. Andrie

    Apreciază

  35. Aleg sa schimb finalul cartii „Micul print”.Iata la ce m-am gandit:

    XXVI
    Mă hotărâsem să merg să repar motorul, însă acea neliniște nu îmi dădea pace, așa că am decis apoi să mă întorc la locul unde îl lăsasem pe micul prinț pentru a-l determina să mă însoțească și iată că intuiția mea nu dăduse greș.Am putut observa cum din depărtare se apropia de micul meu prieten un șarpe ce avea culoarea nisipului, culoare ce-l ajuta să se armonizeze cu mediul in care trăia.
    La câțiva metri distanță de fântâna din care băusem apă se aflau ruinele unui vechi zid de piatră.Micul prinț se afla cocoțat pe acel zid.Pesemne văzuse și el acel invitat nepoftit.
    -Se pare că am ales momentul potrivit pentru a ma reîntoarce.
    Zicând acestea, scot revolverul ce îl purtam cu mine și trag înspre acea reptilă a deșertului.Zgomotul produs sperie șarpele și-l face să se întoarcă de unde a venit, însă se părea că nu era doar el dezamăgit ( desigur că motivele erau diferite) :
    -Nu trebuia să îl alungi…
    -Cum așa puișor?Lasă-mă să te ajut să cobori de acolo.
    -Mulțumesc, zise el.
    Ajutându-l să coboare, îmi spune:
    -Trebuia să îți termini de reparat motorul…Te-ai întors devreme.Nu o să poți ajunge acasă dacă nu duci la bun sfârșit ceea ce ai de făcut.
    Mă privea cu ochi pătrunzători, așteptând răspunsul meu.În loc să îi spun ceva, în acel moment, l-am luat în brațe.Era felul meu de a îi spune că totul o să fie bine.
    -Vino cu mine, îi zic apoi.Împreună vom găsi o soluție să ajungem acolo unde vrem.Știu o vorbă: ”Unde există dorință, există o cale.“
    Așadar pornisem la drum spre locul unde aveam să repar motorul, hotărâți fiind să găsim o cale de a ajunge acasă.De această dată luasem decizia de a nu îl mai lăsa singur.Cât timp lucram, mă gândeam neîncetat la modalități de rezolvare a problemelor apărute.
    Îmi doream mai mult decât orice ca el să fie fericit și îmi dădeam bine seama că acea fericire nu ar fi căpătat-o decât atunci când s-ar fi aflat din nou pe planeta lui, alături de floarea lui dragă, acolo unde ar fi putut privi patruzeci și trei de asfințituri într-o singură zi.
    Terminând de reparat motorul, micul prinț îmi spune că ar fi potrivit să dormim puțin înainte de a porni spre casele noastre.
    -Cum?Ai gasit deja o soluție de a ajunge pe planeta ta?
    Știam că nu îmi răspunde la întrebări, însă curiozitatea nu m-a lăsat să nu rostesc acele cuvinte.
    -Îți mulțumesc pentru faptul că mi-ai fost alături.Doar datorită ție și puterii tale de a nu te da bătut am găsit calea de a mă reîntoarce în locul de care nu știam că o să îmi fie atâta dor.Întotdeauna tânjim după lucrurile pe care le credem pierdute.Doar că ele nu sunt pierdute…ele trebuiesc găsite.Ele sunt acolo și așteaptă să fie găsite.Când sufletul nostru simte nevoia de a găsi ceva, atunci el află calea spre lucrul dorit.Îți sunt recunoscător pentru că m-ai învățat acest lucru.
    -Dacă tu vei fi fericit, voi fi la rândul meu fericit.Când mă voi uita la stele, voi ști că cineva acolo sus îmi zâmbește, așa că voi zâmbi la rândul meu, uitând de probleme.Îți sunt recunoscător la rândul meu pentru cele ce m-ai învățat.
    -Ar fi bine să te odihnești acum…
    -Rămâi cu bine, prieten drag!
    -Ai grija de tine…Somn ușor!
    A doua zi când m-am trezit nu era nici urmă de micul meu tovarăș…
    Deși am ajuns acasă în cele din urmă, iar de atunci au trecut ani buni, pe micul prinț nu l-am putut uita.Ori de câte ori privesc cerul înstelat, mă gândesc la el, la părul lui de aur, la râsul său și știu că undeva, acolo, el este fericit, așa că zâmbesc.

    Apreciază

  36. As schimba finalul cartii Colectionarul.
    In finalul acestei carti frumoasa Miranda moare, iar personajul principal isi alege o noua victima.
    Personal, as vrea ca personajul necunoscut ce apare pe la jumatatea cartii, care isi dorea sa viziteze casa din cauza vechimii ei, sa o descopere pe Miranda cand era bolnava si sa o salveze. Dandu-si seama de faptul ca Miranda a scapat, iar el va fi curand prins si arestat datorita fricii sa se sinucida cu formolul cu care omora mustele.

    Apreciază

Trackbacks/Pingbacks

  1. Un alt sfârşit: „Scrisoare de dragoste” de Mihail Drumeş | Cronologie de ganduri - 26 Aprilie 2015

    […] http://oanatoporas.com/2015/04/01/propune-un-alt-sfarsit-pentru-una-din-cartile-tale-preferate-iar-l… […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: