O lume fără cărți


 

              O întrebare adresată:

– Mami,care este modul cel mai cool de-a face un selfie?

– Scrie o carte la persoana I…

 

Când lumea a fost creată prin cuvânt, sunt sigur că în mintea aceea primordială trăia, ca un mic embrion, gândul că din oameni se vor naște cărți. Poate acesta a fost pactul pe care Dumnezeu l-a făcut cu oamenii înainte de a le oferi drum liber spre lume: ”vă voi da lumea s-o stăpâniți dăca-mi veți răspunde, în schimb, prin scrierea de cărți. Astfel, cartea a rămas felul omului de a întreține legătura cu principiul lui creator. Acum, când există cărți, îmi este greu să îmi imaginez lumea fără ele. E ca și cum unui văzător i-ai cere să-și imagineze orbirea sau unei soprane, obișnuită prin măreția ei să atingă culmile sonore ale nebuniei, să-și imagineze muțenia.

Să ne întoarcem în timp, mai exact…înainte de a se fi născut prima carte din lume. Să presupunem că nu s-ar fi născut, pur și simplu. De ce? Pentru că lumea ar fi avut o singură culoare. Oamenii încercau să scrie, se pierdeau în gânduri fără șir, își scriau sufletele, își scriau geografia, își scriau trecutul, dar nimic nu se vedea. Lumea era verde, cerneala era verde, și atunci nu se putea scrie. Pentru că nu ar fi avut cărți, lumea ar fi devenit una în care oamenii au memorii superdotate, asemenea calculatorelor, casă-și țină minte gândurile și să nu mai fie nevoiți să scrie. O lume fără cărți ar fi fost o lume la care oamenii s-au adaptat, pentru a supraviețui, așa cum fac cameleonii. Fiecare gânditor și-ar purta cărțile în minte, ca în sertare imaginare, și ar deveni un nebun care le repetă prin piețe cu voce tare, ca să nu le uite. Și piețele s-ar fi umplut de oameni care-și strigă frenetic ideile, unele peste altele, iar oamenii, dornici să asculte, n-ar fi putut. Și atunci când ar fi vrut, ar fi trebuit să-l tragă de mânecă pe gânditorul acela și să-i spuna: ”Te rog, spune-mi cartea ta”. Cazul fericit e ușor de imaginat, dar el ar fi putut raspunde: ”Nu pot. Tocmai scriu în minte o altă carte”  sau ”Sunt obosit. Astăzi am spus-o de prea multe ori…”

Dacă nu ar exista cărți, nu am mai experimenta tăcerea aceea frumoasă, calmul uitării de lume, pierderea în lumile la care prin limitele noastre constrictive nu avem acces.

Cred că s-ar muri pe marginea drumului din pricina plânsului. Marginile de drum ar fi niște ,,păduri ale spânzuraților” pe motiv că oamenii n-au rezistat să trăiască doar cu viața lor. Au avut nevoie și de alte vieți, de alte povești de viață, dar nu le-au primit. În lumea fără cărți, oamenii ar trăi cu dorul acela nebun, ca atunci cand ești adolescent și intuiesti ca exista iubirea, dar nu știi prea bine ce e și de multe ori închizi ochii mari pentru a visa. Iar visul e modul tău de a ieși din camera plină de frați mici, plângaciosi, care respiră cald în odaia tăcută după ,,ora stingerii”. Un dor  pe care nu-l poți defini, nu știi de cine ți-e dor. Doar ți-e dor și plângi.

Dar sunt și oameni care nu citesc. Pentru ei, lumea ar fi la fel. Ba chiar mai bună, pentru că cei deosebiți ar muri fară seva lecturii, iar lor le-ar rămâne mai mult spațiu pe Terra. Da…o lume fără cărți ar fi cu singuranță o lume mai mult de jumatate goală. Așa-mi place să cred, că mai mult de jumătate din oameni sunt cititori.

Am fi apoi bolnavi de frustrarea că ne-am născut în epoca greșită. Auzind că a existat cândva un mare filosof, mi-aș fi dorit să fiu contemporan cu el, să-l trag de mânecă prin piețe și să-l rog: “Hei, spune-mi și mie cărțile tale.”

De fapt, niciodată n-am ști ce e corect. Dincolo de faptul că o carte e minunată pentru că e cheia spre o altă lume, sunt cărți din care am învățat binele și răul. Cărți esențiale despre cum funcționăm, cine suntem, unde ne îndreptăm. Dacă n-ar exista cărțile, n-ar mai avea rost să avem nume. Oricum, am fi toți la fel. Niște oameni purtând prin piețe mari semne de întrebare, niște OZN-uri fără identitate pe o hartă în formă de tristețe.

 

 

still-life-open-book-on-swing-red-flowers-_dsc7566

 Un text de Alexandru C. pentru concursul „O lume fără cărți

Semnătură

Un răspuns to “O lume fără cărți”

  1. inteligenta mamica!super raspuns!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: