O lume fără cărți


Vârtejul cărţilor cuprinde puterea

Minunea lui născând treptat durerea.

Întâiul sunet iscusit al tobelor din cap,

O coşcogea’ de trâmbiţe-n dulap.

 

Cu mâinile încrucişate pe cuvinte,

Ascund sensul iubirii neînfăptuite,

Aievea furişată într-o librărie,

Citeam cu minus suflu după baterie,

Uitarea uitam că mai există,

Acţionam şi mă comportam ca o activistă.

 

Când domeniul cultural a prins în câmp magnetic,

Cuvintele şi sensul se aflau atunci în rol antitetic,

S-au prefăcut apoi în rimă albă,

Iar poeziile au fost înrourate cu o salbă.

 

Iar când s-a temperat dorinţa de citit,

Iar conştiinta legiuitorului s-a potolit,

Am stat şi-am ascultat la clopotul de sus,

Sau m-am prefăcut că totul e apus?

 

Judecă cu scrisul iar nu cu zisul,

Activând pe loc şi sufletul şi pixul.

Motivul:  judecata de apoi,

Cea care ne-ndreaptă înapoi.

 

Vrei să rămâi fidel unei cărţi cu vers faimos?

 Poart-o ca pe un măr roş’ în coş.

Dar dacă n-o vei reciti curând,

Versurile te vor părăsi pe rând.

 

Iar dacă te confrunţi cu un plictis,

Aşteaptă…sigur îţi pregăteşte cartea un abis,

Fără citit şi flori de măr,

Nu te grăbi să crezi că primăvara e un adevăr.

 

 

Nici nu deveni un calicos,

Când rolul tău e să fii evlavios.

 

Cultura si educatia sunt cheia de aur a fiecărui om. Acestea trebuiesc purtate ca pe niste bijuterii, şi folosite cu împărtăşite cu ceilalţi  pentru înţelegere şi armonie.

 

În fiecare om poate citi o carte. Eu citesc în fiecare zi, oră, minut, secundă câte o carte. Indiferent de loc, de stare, de nevoie, am mereu un amalgam de pagini de citit, începând cu gândirea, continuând cu starea, si terminând cu privirea “cărţii” pe care o citesc şi analizez,  sau dintr-o altă perspectivă, doctorul citeşte această carte începând cu creierul, străbătând inima, şi terminând cu AND-ul sângelui.

Răsfoită cu atenţie şi  măiestrie,  cuvintele unei cărţii sunt  asemenea gesturilor făcute involuntar, puse laolată pot aduce întotdeauna  în prim plan un final neaşteptat. În acest sens este o plăcere să pot citi cărţi din prisma perceţiei oamenilor ce mă înconjoară. Astfel, cu fiecare pagină răsfoită, îmi pot face o idee despre gradul de complexitate al cărţii, dacă are “un subiect bun” sau dacă acţiunile sale se vor schimba pe parcurs în bine. Fără bogăţia şi intensitatea trăirilor dintr-o carte, nu ne putem percepe existenţa şi simţurile care ne năvălesc la orice pas. Fără cărţi, am simboliza prizonierii unei lumi uitate şi abandonate. Fără cărţi, marea albastră ar fi marea roşie. Fără cărţi, idealul ar deveni imperfect, iar culorile curcubeului ar prinde nuanţa unui gri trist.

Îmi place să cred că suntem prizonieri în viaţă…dar acei prizonieri care citesc un puhoi de cărţi.

 

Suntem cărţile oamenilor care ne citesc, iar la rândul lor, ei sunt cărţile noastre cele mai de preţ.

Un text de Simona N. pentru concursul „O lume fără cărți”

Retrobooks

Semnătură

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: