O lume fara carti


Cartea are un rol foarte  important în societatea existentă, cu toate că o vedem din ce in ce mai rar în mâinile multora  dintre noi. Dacă ar fi să ne imaginam viața fără ea, lumea trebuie regândită din punct de vedere politic, social şi cultural. Așadar lumea fără carte aparține de domeniul ficțiunii, a fantasticului, a irealului.

În primul rând, pe lângă informare şi destindere ,principala funcție a unei cărți este de a educa. Omul este o fiinţă hărăzită devenirii, transformării, împlinirii şi evoluţiei într-un fragment temporal plin de experienţe iniţiatice. Educaţia  este cultura care îmblânzește fiinţa umană, îi oferă un temei și un sprijin pentru a evolua. În abseţa ei, individul stagnează, nu-şi mai descoperă aptitudinile, iar proiectul său încremeneşte. Prin cărţile autobiografice, memoriile, ori de tip jurnal ale scriitorilor precum Eliade, Gide, J. Green, Kafka, Pavese, J. Renard, în care  se surprind evenimente reale prin care respectivii oameni au trecut, se oferă o educaţie indirectă dată de experienţele de viaţă, de confruntarea nemijlocită cu existenţa. Unii dintre autori mărturisesc cum au trecut prin ororile sistemului comunist (,,Jurnalul fericirii” de Nicolae Steinhardt), ori cum au reuşit să îşi depăşească condiţia (,,Viaţa ca o pradă” de Marin Preda) sau să înfrunte greutăţile vieţii. Astfel, cartea are rolul de iniţia cititorul şi de a-l pregăti spiritual şi moral cu următoarele obstacole cu care se va confrunta de-a lungul vieţii. De asemenea, atunci când emană vitalitate, consolidează forţa interioară sau sugerează soluţii inedite pentru rezolvarea unor probleme dificile care apar şi în viaţa de zi cu zi a omului, în special a adolescentului, cărţile devin indispensabile devenirii şi dezvoltării acestuia. Consider că literatura  îndeplieşte rolul unui mentor şi al unui îndrumător în viaţa fiinţei umane, astfel cartea reprezintă un mijloc de a evolua, de a înălţa spre scara valorilor eterne. Lectura oricărei opere epice atrage, în majoritatea cazurilor, prin problematica peronajelor care susţin acţiunea, pentru că toate faptele, toate întâmplările şi experienţele prin care trec acestea nu sunt altceva decât modelări fictive ale unor situaţii deosebite din viaţa reală. Descoperind fără dificultate aceste asemănări dintre literatură şi realitate, cititorul este absorbit de aventura personajelor, recunoscând, de exemplu, cu uşurinţă în comportamentul lor anumite conduite imorale care conduc destinul personajului pe un drum greşit, cu consecinţe grave. De exemplu, ceea ce înfăptuiesc personajele din nuvela lui Slavici ,,Moara cu noroc”, asocieri periculoase pe bază de interese materiale comune, jaf şi crimă, dorinţa de răzbunare, duc la moartea acestora. Astfel ca cititorul, la final, realizează că faptele şi deciziile pe care le iei în viaţă vor fi cele care vor influenţa viitorul, în bine sau în rău.

Pe de altă parte, în istoria omenirii au existat perioade care au evidenţiat  importanţa educaţiei prin intermediul cărţii. Spre exemplu, iluminiştii au înfiinţat şcoli, au alcătuit manuale pentru a lumina masele, ca să îndepărteze de superstiţii, de credinţe oarbe şi nefondate. În absenţa cărţii omul este manipulabil şi îşi pierde libertatea de a gândi şi de a acţiona. A citi o carte înseamnă a cunoaşte, a diferenţia binele de rău, de a dezvolta o gândire critică şi de a spori interogaţiile despre lume.  Personajul lui Marin Preda din opera ,,Moromeţii”, Niculae Moromete înţelege sensul şi scopul educaţiei prin lectură şi se ambiţionează să urmeze şcoala, cu toate că opozanţii precum tatăl şi surorile sale îl împiedicau să urmeze  acest drum. Urmând această cale, Niculae reuşeşte să se îndepărteze de simpla condiţie se ţăran, de superstiţiile în care credea mama acestuia, Catrina Moromete.

O altă funcţie a cărţii este de a lărgi orizonturile cititorului, de a privi lumea din mai multe perspective facand-ul, astfel să viseze la un viitor mai bun şi să-şi depăşească destinul la care a fost supus prin naştere. Marin Preda spunea în ,,Viaţa ca o pradă” că ,,viaţa de ţăran, în ciuda faptului că se petrecea într-un spaţiu liber, mie mi se părea că se petrece într-un ţarc”, aşadar, cartea oferă o libertate diferită de cea din spaţiul real, neîngrădită de reguli şi legi, ea îţi oferă posibilitatea de a evolua pe scara societăţii şi de a visa la o carieră de succes aşa cum autorul a reuşit sa aibă. De asemenea, dacă nu ar fi existat cărţile, cel mai probabil nu se înfiinţau atât de multe şcoli şi facultăţi. Probabil ar fi existat foarte puţine iar cartea nu ar mai fi reprezentat baza, învăţăturile şi cunoştinţele s-ar fi transmis verbal. Astfel, copiii din mediul rural ar fi avut acelaşi destin, rămânând la condiţia lor de ţărani. Cel mai probabil, aceaşi soartă aş fi avut-o şi eu dacă nu ar fi existat cărţile să îmi insufle dorinţa de a evolua şi de îmi îndeplini  visul de a deveni medic pediatru.

Pe de altă parte, o artă a frumosului, cartea invită la contemplaţie, purifică sufletul, îl înalţă la beatitudine  avand deci o funcţie cathartică. Ea oferă o libertate diferită de cea din spaţiul real, neîngrădită de reguli şi legi, ea îţi oferă posibilitatea de a evada din lumea realului şi limitatului, aşa cum afirma Schiller în ,,Scrieri asupra educaţiei estetice” că ,,Frumosul eliberează omul de constrângerea lumii reale, mediază între sensibil şi raţional, înalţă omul în planul raţional din cel sensibil, eliberându-l.” În plus, lipsa cărţilor nu ne-ar mai fi facut cunoscute ideile şi teoriile scriitorilor, nu am mai fi avut ocazia sa-i cunoaştem prin intermediul acestora sau ,,să stăm de vorbă” cu ei.

Lumea fără carte aparţine de domeniul ficţiunii, a fantasticului deoarece ar fi fost  imposibil ca universul nostru să nu fi dat naştere acesteia. Dacă ne întoarcem în trecut putem observa că încă din Preistorie oamenii au încercat să scrie şi să transmită mai departe mesaje prin picturile rupestre ori egiptenii antici prin hieroglifele din interiorul piramidelor. Chiar dacă de-a lungul istoriei, de multe ori, diferite tipuri de cărţi au fost interzise şi distruse, ele nu au dispărut. Unul din cele mai cunoscute cazuri din istoria Inchiziției este cel al marelui om de știință Galileo Galilei care afirma în cărţile sale că Pământul se mişcă în jurul Soarelui și din moment ce contrazice în mod explicit textul Sfintei Scripturi, Inchiziția l-a găsit pe Galilei „suspect de erezie”, i-a cerut să-și renege opiniile și l-a condamnat la arest la domiciliu, iar lucrarea sa a fost interzisă. În plus, publicarea operelor sale, atât trecute cât și viitoare, nu a fost permisă. Povestea este cunoscută mai ales datorită legendei privind ultimele cuvinte rostite, în șoaptă, de către Galilei, la sfârșitul procesului: „eppur si muove”. Un alt exemplu îl reprezintă distrugerea marii biblioteci din Alexandria care a fost desăvârşită de arabi în anul 646 al erei creştine. Aşadar, cărţile au reprezentat o ameninţare pentru marile puteri ale lumii care încercau să manipuleze populaţia. După acest model au acţionat şi comuniştii care au intezis şi desfiinţat mii de  cărţi şi manuscrise ale scriitorilor români printre care se numără şi distrugerea bilbliotecii poetului Nichita Stănescu. Drept urmare, lipsa carţii ar însemna o dominare făcută cu mare usuriţă, supunere orbeşte din partea poporului lipsit de iluminarea lecturii.

Din punct de vedere economic, lumea ar fi fost cu mii de ani în urmă, prepondrent rurală, iar oamenii ar fi trăit în condiţii greu de imaginat. De asemenea, industria şi tehnoligia nu ar fi ajuns la un astfel de nivel, sau poate nici nu ar fi existat. În medicină nu s-ar fi descoperit atat de multe tratamente împotriva unor boli, crezute în trecut incurabile. Aspectele pozitive, printre toate acestea negative, ar fi lipsa poluării şi abundenţa resurselor naturale nu ar mai ridica probleme de îngijorare la nivel mondial.

În concluzie, dacă ar fi să îmi imaginez o lume fără cărţi, în primul rând ar trebui să îmi imaginez că eu nu as fi existat, ca nu aş fi scris aceste rânduri, iar tu nu le-ai fi citit. Prin urmare, ,, Cărţile sunt cărăuşii civilizaţiei. Fără cărţi, istoria e mută, literatura nu are glas, ştiinţa paralizată, iar gândirea şi meditaţia suspendate.” , aşa cum consideră şi Barbara Tuchman.

Un text de Ioana M. pentru concursul “O lume fără cărți”

pirate_ship_book_alteration_by_wetcanvas-d4zywog

Semnătură

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: