Recenzie „Căutând-o pe Alaska”


Căutând-o pe Alaska

de John Green

CE SPUN EI:

„ Fetele vor plânge, iar băieţii vor găsi dragoste, atracţie şi dorinţă în parfumul de vanilie şi ţigări pe care îl răspândeşte Alaska” – Kirkus Review

Căutând-o pe Alaska surprinde perfect intensitatea trăirilor şi disperarea care defineşte adolescenţa” – Teenreads.com

„  Frumuseţea acestui roman stă în faptul că nu ascunde nimic” – The Guardian

CE SPUN EU:

Am terminat-o, mi-am dorit atât de mult sfârşitul încât acum ca de fiecare dată mă simt goală. Vă voi spune despre această carte că pur şi simplu m-a impresionat prin cât de adânc a pătruns în sufletul meu trezind sentimente de care am şi uitat că sunt în stare să le am.

Cartea este împărţită în două „Înainte” şi „După”. Pe parcursul lecturii primei părţi mă obseda o singură  întrebare, înainte de ce?

Toate capitolele începeau cu o formulare precum „cu şaptezeci şi şase de zile înainte” numărând descrescător zilele către un anumit moment 0, care este punctul culminant. Nu am să vă stric surpriza şi am să vă las să descoperiţi ce se schimbă şi ce determină naşterea părţii a doua.

Ce e cu cartea asta?

La început sinceră să fiu, am fost sceptică privind calitatea ei fiind o carte cu multă publicitate, aşa că am crezut că şi povestea va fi comercială. Totuşi mă bucur că am început cu toate acestea să o citesc, pentru că am aflat mai târziu cât m-am înşelat.

Labirintul. Acesta este cuvântul în jurul căruia se concentrează toată acţiunea cărţii. „Căutând-o pe Alaska” este mai mult decât o carte pentru şi despre adolescenţi, mai mult decât o poveste despre dragostea neîmpărtăşită şi prietenia adevărată, mai mult decât o întâmplare dramatică, misterioasă şi amuzantă. Pentru că deşi ea le are pe toate acestea, mai presus de toate este o poveste de viaţă.

Alaska Young este un personaj al contrastelor. De o frumuseţe năucitoare care explodează din ea pentru că nu constă doar în nişte trăsături fizice, ea este unul din motivele pentru care am iubit cartea asta, am ajuns să o iubesc pe Alaska. O fată inteligentă îndrăgostită de cărţi şi memorând zeci de poezii te uluieşte prin siguranţă şi prin faptul că orice ar spune şi orice ar fece rămâne o enigmă, o tornadă imprevizibilă care sfidează toate regulile care o îngrădesc. Totuşi e un suflet mâncat de durere, de trecut şi de un viitor pe care nu şi-l doreşte. Chinuită de întrebarea „Cum poţi ieşi din labirintul suferinţei?” ajunge să o definească aceste cuvinte şi însăşi persoana ei devine un labirint plin de ghicitori şi enigme.

„gândindu-mă că, dacă oamenii ar fi ploaie, eu aş fi fost o burniţă şi ea ar fi fost un uragan”

„Voi funaţi ca să vă bucuraţi de ţigară. Eu fumez ca să mor”

Miles este personajul principal pentru că această carte pare a fi jurnalul lui. La început am fost dezamăgită de el pentru că părea prea banal pentru a juca rolul de personaj principal. Cartea m-a surprins din nou. Personajul plictisitor a fost colorat de alţii, în special de Alaska, devenind cu totul altceva. El este pasionat de ultimele cuvinte ale oamenilor înaite de moarte, deasemenea are un suflet intens care te face îi îndrăgeşti stângăcia, ciudăţenia şi fiecare sentiment. Se îndrăgosteşte de Alaska, iar dragostea sa îi este imposibilă, iar asta îl schimbă. Porneşte în căutarea „Marelui Necunoscut”, căutare care spune el, nu a luat sfârşit nici până în momentul final al cărţii. Întrebarea care îl defineşte este „Cine este Alaska Young?”. Labirintul său este perfect descris în titlu, „Căutând-o pe Alaska”.

El spune „ M-am gândit multă vreme că ieşirea din labirint era să mă prefac că nu există, să construiesc o lume mică, autonomă, într-un colţ al acestui labirint infinit şi să mă prefac că nu eram rătăcit, ci că eram acasă”

Totuşi Alaska l-a schimbat, l-a făcut să se redescopere şi mai important l-a făcut să realizeze ceea ce îşi dorea „am venit aici în căutarea unui Mare Necunoscut, în căutarea unor prieteni şi a unei vieţi care să însemne ceva.”

„Înaite” este perfecta descriere a vieţii de licean plină de dragoste, nebunie, ţigări, farse, şcoală, rebeliune, alcool şi mister totul învăluit în mirosul de vanilie al Alaskăi.

„După” este partea care mi-a dat impresia că este decupată dintr-un roman poliţist, mai mult sau mai puţin.

Recomand cartea celor care caută mai mult decât o poveste de dragoste, celor care caută ceva unic şi plin de suspans şi ingenios scris.

Închei cu un citat ce am impresia că defineşte întreaga carte.

„Aşa că eu cred în continuare în Marele Necunoscut şi o pot face în pofida faptului că pe ea am pierdut-o. Pentru că o voi uita, da. Acel lucru care s-a îmbinat se va descompune extrem de lent, iar eu voi uita, însă ea îmi va ierta uitarea, aşa cum eu o iert că ne-a uitat”

 

„Primul prieten

Prima iubire

Ultimele cuvinte”

aaa

 

Felicitări, Alexandra Popa!

Cartea pe care o primești în dar este: „Mă numesc Roșu” de Orhan Pamuka. 

Aștept adresa ta de livrare!

Multumesc tuturor participanților!

Semnătură

 

2 răspunsuri to “Recenzie „Căutând-o pe Alaska””

  1. M-ai făcut să vreau să citesc cartea.

    Apreciază

  2. Am tot zis ca voi citit aceasta carte si nu stiu de ce aman mereu (poate pentru ca am dat de un spoiler cu mult timp in urma si mi-a taiat din entuziasmul descoperirii povestii). Oricum ar fi, o sa incerc sa ajung la ea cat mai repede, pentru ca pare a fi o carte care merita citita, iar cuvintele tale imi intaresc aceasta impresie.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: