Recenzie „Memoriile unei gheișe” de Arthur Golden


Această carte a fost o experiență nouă pentru mine , până acum n-am mai citit cărți scrise de autori asiatici. Totuși , presupun că vă întrebaţi cum am ajuns să citesc această carte. Totul a pornit de la film , mi-a plăcut atât de mult încât mi-am dorit să aflu mai detaliat întreaga poveste. Şi de unde puteam să aflu mai multe dacă nu din carte?

În primul rând vreau să încep cu a vă spune că gheișele NU sunt prostituate. Chiar și cuvântul „gheișă” se traduce artist sau persoană a artelor . Ele țin companie bărbaților , îi fac fericiţi prin dansurile lor , îndemânarea lor în cântatul la diferite instrumente , mai ales prin conversațiile lor şi prin felul lor de a întreţine atmosfera . „Ne traim viata ca apa care curge la vale, mergand intr-o directie, pana ne izbim de ceva care ne forteaza sa gasim un nou curs. „ Prin intermediul acestei cărţi facem cunoştinţă cu Chiyo , o fată de 9 ani , destul de isteaţă pentru vârsta ei şi cu nişte ochi gri-albăstrui neobişnuiţi . După ce ea şi sora ei sunt vândute , Chiyo ajunge sclavă la o casă de gheişe din Gion , iar sora ei mai mare ajunge la o casă săracă de prostituate . Ele plănuiesc să fugă, dar Chiyo este prinsă şi drept pedeapsă nu se mai duce la şcoală , spunându-i-se că va rămâne doar o sclavă şi niciodată nu va ajunge o gheişă. La toate astea se mai adaugă şi gheişa casei , Hatsumomo , care-i face viaţa un calvar . Puţin mai târziu îşi dă seama că nu mai are pe nimeni , este singură pe lume , dar într-o zi un bărbat îi arată bunătate , văzând-o plângând , îi alină durerea şi îi arată că mai există umanitate în această lume . Datorită acestui om , Chiyo decide că va da tot ce-i mai bun din ea pentru a deveni o ghişă de succes.Vă las pe voi să aflaţi dacă va reuşi să-şi atingă ţelul. „Inima se stinge intr-o moarte usoara, lepadand fiecare speranta ca frunzele….pana cand intr-o zi nu mai ramane nici una. Nicio speranta. Nimic nu mai ramane.” Cât pot să iubesc cartea asta , datorită ei am început să iubesc Japonia şi tot ce ţine de cultura japoneză. De asemenea , am apreciat foarte mult stilul autorului , Arthur Golden , care se vede că a depus foate mult efort pentru a scrie această carte . Inseamnă ceva , să fii englez şi să scrii la persoana 1 din perspectiva unei tinere gheişe. Recomand această carte tuturor celor care sunt interesaţi să descopere mai multe istoria şi cultura japoneză, să se lase împresionaţi de viaţa gheişelor şi de splendoarea lor , dar şi celor care doresc scape de stresul zilnic şi să se lase purtaţi într-o altă lume cu reguli complet diferite.

 

Un text de Jessie Nc.

geisha-inspiration-17

 

Semnătură

7 răspunsuri to “Recenzie „Memoriile unei gheișe” de Arthur Golden”

  1. Am citit-o si eu! Mi-a placut foarte mult, desi nu citisem pana atunci un autor asiatic. ❤

    Apreciază

  2. Super faina recenzia! Si eu vreau sa citesc aceasta carte! Felicitări Oana Toporaș pentru tot ceea ce faci!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Am scris si eu despre aceasta carte, am citit-o pe nerasuflate acum vreo 2-3 ani, auzisem numai laude la adresa ei din partea prietenelor si nu numai… de cum am inceput-o, nu am mai putut sa ma dezlipesc de ea pana nu am terminat-o. Mi-a placut si filmul, si coloana sonora, pe care am auzit-o apoi utilizata si in programele de patinaj artistic, m-a interesat subiectul si l-am cercetat pe indelete 🙂 Merita recomandata oricui, e superba! ❤

    Apreciază

  4. Aceasta carte mi-a trezit fascinatia pentru cultura asiatica, in general si pentru gheise, in special. Superba!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: