De ce îmi donez toate cărțile?


Ce mă întreabă oamenii? 

X: – Buna, lucrezi la librărie?

Eu:– Nu.

X: – La biblioteca?

Eu:– Nici atât. De ce întrebi?

X: – Am văzut că donezi cărți…

 

Y: Păi de unde faci tu cărți, cadou? Asa pe degeaba?

Eu: – Păi le cumpar… Le cumpar, le citesc și apoi le donez.

Y: Păi…nu le strângi în biblioteca ta?

Eu: Nu. Acesta este secretul. Nu le păstrez. Le dau mai departe.

 

Z: Bună ziua! Este pe bune postarea de pe grupul „Dăruiește, donează” ? Aș dori să citesc câteva cărti pe care nu le am. Le doresc sub forma de împrumut dacă e cu putință. Multumesc!

Eu: Da, este pe bune!

 

Povestea donațiilor de cărți

 Anul trecut, prin luna noiembrie, m-am văzut nevoită să-mi reorganizez spațiul din apartament. Inevitabil am ajuns și la dulapuri. Deasupra lor, am găsit o grămadă bună de cărți. Le-am luat, le-am șters de praf și le-am așezat, una lânga alta, pe pat. Trebuia să mă despart de ele. Nu mai aveam loc în cei 30 de mp. M-am întristat, evident. Dar nu pentru că-mi era greu să mă separ de ele, ci pentru că uitasem complet că le am. De-a lungul anilor, am trimis cutii întregi cu cărți, acasă la părinții mei, căci, studentă fiind, schimbam chiriile destul de des. Probabil le au și acum prin podul casei. Toată această acțiune, de a întoarce casa cu fundul în sus, a coincis cu începutul blogului meu. Atunci, ca și acum, nu era un spațiu virtual destinat doar literaturii ci mai degrabă un spațiul destinat micilor mele plăceri. Și cum stăteam pe pat, lângă ale mele „puience”, cu timpul care părea că se împarte în atomi de agonie, mi-a venit în minte c-aș putea să donez acele cărți. C-aș putea să le pun pe blog. Cu puțin noroc, poate se găsește vreun doritor. Asta gândeam atunci și asta am făcut. Mare mi-a fost surprinderea că n-am găsit un doritor. Am găsit 115 doritori iar la urmatoarea donație 215 doritori. Comentariile curgeau râuri și mi se părea că mă găsesc prinsă în mijlocul unui fenomen ciudat de real. Încă de la prima experiență, am simțit o contagiune nepotolită a donațiilor de cărți. La un moment dat, grămăjoara de cărți s-a epuizat și odată cu ea și bucuria mea de a le oferi.

N-am stat potolită prea multă vreme. La scurt timp, am luat decizia de a-mi dona toate cărțile pe care le cumpăr și le citesc. Mărturisesc că toată această acțiune m-a ajutat foarte mult. Vrând, nevrând mi-am făcut mai mult timp pentru lectură. Aveam obiceiul și încă îl mai am, să scot cărțile la donație, înainte de a le citi. Astfel, mă oblig să mă încadrez cu lectura într-o anumită perioadă. Dacă vreți, este un fel de joc între mine și timpul meu liber. Funcționează, credeți-mă pe cuvânt!

Astăzi încă mai ofer cărți. Poate chiar mai multe decât înainte. Astăzi sunt mândră că am reușit să conving câteva librării/edituri să sprijine acest demers. Dar înainte de librării/edituri, mi-a fost dat s-o întâlnesc pe Cristina, o tânără liceană din Baia Mare. Mi-a scris într-o zi că-și dorește să doneze cărți. Atitudinea ei m-a luat prin surprindere și am întrebat-o: „De ce”? Mi-a răspuns că este cercetașă și că a fost învățată să participe la acțiuni de educare a tinerilor. De la ea am învățat că „Nu e greu să fii darnic azi. Greu e să nu regreți mâine.”

Am trimis cărți în toate colțurile tării și în Republica Moldova. Uneori, transportul m-a costat mai mult decât cărțile în sine. Dar nu asta-i important. Ci faptul că au existat oameni care și le-au dorit deși nu eram nou-nouțe.

Pentru cei care mi-au răspuns de nenumărate ori cu: „Ori e concurs, ori e donație”, „Dacă vrei să dai ceva gratis, bine. Dar nu mă pune pe mine să-ți scriu recenzii/ eseuri” le răspund că „There’s no such thing as a free lunch” („Nu există prânzuri gratuite”). Un om care-și dorește ceva cu adevărat, face tot posibilul să-l obțină. De aceea, la cele mai multe donații sau concursuri (cum vreți să le numiți) pe care le organizez, vă cer să-mi scrieți câte ceva. Eu cred că omul este o forță extraordinară și o sursă inepuizabilă de idei și informații. Și mai cred că în viață, există și vor exista întotdeauna, criteriile de departajare. Altfel, nimeni nu și-ar mai dori să fie cel mai bun. N-am mai avea doctori, profesori, cercetători. Ne-am plafona cu toții și am duce o viață uniformă.

De ce donez?

Nu mă atașat niciodată de lucruri. În schimb, mă atașez de oameni, de povești, de personaje. Pe acestea le port cu mine toată viață. Când eram de-o șchioapă și vedeam în casele vecinilor biblioteci imense,  țin minte c-am întrebat-o pe mama:” De ce țin oamenii atâtea cărți? Au timp să le citească? Iar pe cele pe care le-au citit, vor mai avea vreodată timp să le recitească?”. Mama, amuzată foc de curiozitatea mea, mi-a răspuns: „Poate că da, poate că nu. Cărțile reprezintă emblema erudiției. Cu cât ai mai multe, cu atâta pari mai deștept”. Mi s-a părut o prostie, ca s-o spun pe aia dreaptă. Eu îl vedeam mereu pe tata la bibliotecă, nicidecum în librării.

Timpul a trecut, eu am crescut și am înțeles că sunt oameni care nu se pot despărți de cărți, de tovarășele cu care și-au „pierdut” nopțile. Vorba lui tata, „Unii ar face și moarte de om pentru cartea preferată”. Pentru că ăsta-i adevărul: „De cărți și de iubiri te desparți în lacrimi”. Nu-i cazul meu, recunosc. Mie-mi plac aceste despărțiri. În cazul cărților, despărtirea de mine se traduce prin întâlnirea cu voi.

Și totuși, de ce-mi donez cărțile?

Donez pentru că vreau să-mi creez un deziderat în a răspândi semințele literaturii printre oameni. Donez pentru că, deși pare imposibil, pot simți din ceea ce-mi scrieți pe Facebook/Blog, toată bucuria voastră atunci când primiți cărțile. Donez pentru că am posibilitatea să o fac și mă voi opri atunci când aceasta se va sfârși…

 

 

 

i_love_the_books_by_Withering

 

 

 

 

38 răspunsuri to “De ce îmi donez toate cărțile?”

  1. Câtă sensibilitate se ascunde în spatele acestui articol… Mă bucur tare mult că ne-am cunoscut și te felicit pentru felul în care gândești ! 🙂

    Apreciază

  2. Buna Oana. In primul rand vreau sa te felicit pentru tot ceea ce faci si daruiesti prin intermediul blogului tau. Te urmaresc de ceva vreme si ma bucur ca exista oameni care apreciaza literatura si ca inteleg importanta ca aceste carti sa ajunga la cat mai multi oameni. Si mie imi place sa am o biblioteca dinamica, sa le dau mai departe sau sa le imprumut ca sa se bucure cat mai multa lume de ele. Vroiam sa iti spun si doua cuvinte despre un eveniment pe care il organizez la Cluj pe 13 iunie in cadrul asociatiei mele. O sa organizam Blind Date with a Book si oamenii vor putea achizitiona carti in schimbul unor donatii. Banii vor fi folositi pentru a sprijinii un grup de copii defavorizati cu rechizite si pentru a-i duce la anumite evenimente si activitati educative. Cateva edituri ne ajuta cu mici donatii in carti, imi pun si eu la bataie la fel ca anul trecut o parte din biblioteca, plus sper sa mai strang cateva donatii de la persoane fizice. Daca ai carti care sunt in stare buna si doresti sa donezi cateva pentru acest eveniment, ne-am bucura foarte mult. Daca nu, eventual o sa revin cu mai multe detalii si cu afisul evenimentului daca vei dori sa-ti anunti cititorii despre el. Poze de la evenimentul de anul trecut gasesti aici: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.332043166920544.1073741834.304780149646846&type=3
    Scuze ca m-am lungit cu mesajul. O seara frumoasa iti doresc.

    Apreciază

  3. Într-adevăr e o inițiativă foarte frumoasă. Mie îmi place să împrumut cărțile mele. Pur și simplu ador să știu că niște personaje îndrăgite de mine vor putea fi îndrăgite și de altcineva. De când sunt în București (adică din octombrie 2014) am adunat peste 100 de cărți (noi și vechi, câștigate la concursuri sau obținute la schimburi, cumpărate de pe la cititori, din anticariate sau din librării) . Prietenul meu îmi spune mai mereu că va trebui să mă despart de cărțile mele, să le vând sau să le las la părinții mei pentru că garsoniera lui n-are nici măcar 30 de m, are 20. Eu i-am spus că visez la o bibliotecă făcută pe comandă care să acopere un perete, că aceste cărți sunt copiii mei și că nu mă despart de ele cum nu se desparte o mama de puii ei. Poate par nebună, nu știu. M-am certat de nu știu câte ori cu părinții pe tema asta, că-mi dau toți banii pe cărți, că rar îmi cumpăr ceva de îmbrăcat, că beau cafeaua acasă nu la cafenea sau că îmi refuz colegii de fiecare dată când mă invită să mâncăm în oraș. Pentru mine acei 2,3, 5 lei înseamnă o parte din prețul unei cărți pe care o doresc. Și nu mă văd vreodată lecuită de boala asta pentru cărți.

    Apreciat de 4 persoane

    • Stiu ce zici, Andreea!

      Apreciază

    • Nu pari nebună si nu ești singură. Nu de puține ori mi-am dat banii de buzunar pe cărți. Refuzam ieșirile in oraș sau alte lucruri pt ca mergem sa îmi cumpăr carti. Pe lângă lectură si fotografie, mai am un hobby, îmi place sa fac machiaje. Ocazional, de fapt de doua săptămâni mi-au lăsat fetele ceva bănuți. I-am reinvestit, in cărți, bineînțeles. Nu am vrut să-i cheltui pe altceva. Si cum ziceai, nu ma pot despărți de ele. Recent m-am căsătorit si biblioteca a rămas acasă la părinți. Dar visez să ne facem una mai mare si in noua casă pentru ca cea pe care o avem este deja mică.

      Apreciază

  4. Eu am început să donez acum vreo doi ani bibliotecii din oraşul meu. Iniţial a fost din cauză că nu mai aveam loc în cameră din cauza cărţilor, apoi că mi-am dat seama că nu am să le recitesc vreodată decât pe unele dintre ele. Deci păstrez destul de multe cărţi fie pentru mine şi prietenii mei, fie pentru viitorii mei copii, iar pe altele le duc la bibliotecă (am dus câteva plase şi valize de cărţi :)) ). Nu m-am gândit să organizez vreun eveniment legat de acest lucru pentru că, sincer, mi s-a părut cam mare bătaia de cap. E mai simplu pentru mine să fac un drum la bibliotecă şi e destul de lejer şi pentru doritori să-şi facă permis de intrare şi să găsească acolo „noutăţile”.

    În orice caz, te felicit pentru iniţiativă şi pentru mesajul pe care-l transmiţi. Îmi place şi zicala „no such thing as a free lunch” pe care o aplici. Bravo ţie! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu sunt mandra de aceasta zicala insa m-am lovit de multe ori de oameni care se pliaza pe expresia „Da’ muieți-s posmagii?”

      Apreciază

      • În general, apreciezi mai mult un lucru când ştii că ai făcut un efort să-l obţii; de asta îmi place că nu donezi cărţile oricum şi oricui, ci te asiguri că acea persoană are nevoie de ele sau şi le doreşte mult. Altfel, ar veni lumea ca la orice alt lucru care se dă gratis şi din belşug: doar din nevoia de a avea, de a strânge.

        Apreciază

      • Exact!Ce bine ai punctat!

        Apreciază

  5. Of, citind acest articol, ma simt vinovata ca eu sunt egoista si tin cartile pentru mine. Chiar daca le imprumut, o fac doar apropiatilor si sunt constienta ca daca le-as dona la randul meu as face multi oameni fericiti… Si totusi, nu stiu ce m-as face fara ele. Chiar sunt parte din mine si nu ma lasa sufletul sa le dau… 😦

    Apreciază

  6. Mai rar oameni ca tine si te admir foarte mult pentru asta. Faci multi oameni fericiti! ❤ Spre exemplu mie, daca mi-a placut foarte mult o carte, vreau sa o pastrez, sa stiu ca voi avea sansa sa-mi trec mainile prin paginile ei peste ani si ca ar fi ca si cum m-am intors in timp. Ma mai gandesc ca poate voi avea o fata candva, pasionata si ea de citit. As vrea sa-i dau ocazia sa citeasca toate acele povesti frumoase ascunse printre pagini… Da. Sunt prea visatoare cred. :))

    Apreciază

  7. Admir ceea ce faci 😀

    Apreciază

  8. Eu donez carti bibliotecii de la scoala unde lucrez. Imi place si sa le pastrez, in speranta ca poate le voi reciti, dar asta se intampla rar. Nu prea imi place sa le imprumut, decat persoanelor despre care stiu sigur ca au grija de ele.

    Apreciază

  9. Oana, când am văzut in articolul tău ca dorești sa îți amenajezi un spatiu de lectura/bibliotecă am vrut sa te întreb, dar am ezitat ca sa nu par indiscretă, daca donezi atâtea cărți, îți mai rămân si de pus in biblioteca? 🙂 sunt curioasa daca am înțeles dorința ta cu bibliotecă si daca tu te-i gândit la asta.

    Apreciază

    • Momentan nu dețin în casa decât ceea ce citesc. O sa îmi fac un top cu 100 de carti preferate și pe acelea le voi cumpăra și le voi așeza în viitoarea mea biblioteca. În afară de asta, mă atrag foarte tare cărțile de colecție :).

      Apreciază

  10. Felicitari!!! Ma bucur ca sunt oameni care isi doresc sa imparta bucuria de a citi si cu altii. M-am lovit de oameni, cica „prieteni”, care daca iti dadeau o carte te faceau apoi sa te simti dator toata viata, iar cei ca tine sunt dispusi sa isi doneze cartile oricui. Bravo!

    Apreciază

  11. Foarte frumos ceea ce faci. Te admir! Eu nu pot sa aplic la mine…am doua fetite, cea mare are 6 ani jumatate, e pasionata de carti. La varsta ei citeste singura romane pentru copii si, uneori, scrie povesti. Asa cum poate ea, cu litere de tipar 🙂 Vreau sa-i ramana carti in biblioteca…Ce nu-mi place, ce nu mi se potriveste, daruiesc cu drag…poate sunt pe gustul altor persoane. Uneori si vand din ele. Da, suna putin aiurea, dar cu acei bani ii iau ei alte carti 😦 Iar al doilea motiv…unele carti pur si simplu inseamna foarte mult pentru mine, nu pot sa renunt la ele. Pe unele scrie locul, anul cand le-am achizionat, sunt parte din sufletul meu. O zi frumoasa, draga Oana!

    Apreciază

  12. Frumoase gânduri, frumoasă inițiativă! Încercăm foarte tare să convingem oamenii să citească, dar când ne întreabă: „ de unde să dau atâția bani pe o carte?” ce le-am putea răspunde? Unele cărți au prețuri piperate pentru românul obișnuit.

    Apreciază

    • Sunt fel si fel de carti. Unele chiar sunt piperate ca pret, altele sunt foarte accesibile. La unele librarii online ai transportul gratuit indiferent de valoarea cartii. Inteleg insa si lipsa de bani. Eu cand m-am apucat de donat carti ramasesem fara serivici. A fost o perioada foarte dificila, a trebuit sa renunt la multe lucruri ca sa-mi iau o carte. In orice caz, pentru cei care nu dispun de bani, exista bibliotecile. Acolo este gratis orice carte! 🙂

      Apreciază

      • Și eu am am adus argumentul bibliotecilor și mi s-a răspuns că acestea lipsesc calitativ sau cu desăvârșire în multe sate. Iar de cărți e nevoie oriunde, nu numai în orașele mari 🙂

        Apreciază

      • Cred ca problema asta trebuie rezolvata tot de noi, oamenii. Daca am dona din cand in cand si catre aceste biblioteci, situatia ar sta altfel. Cred ca aici mai trebuie sa tinem cont ca atunci cand nu vrei sa citesti, incepi sa cauti fel si fel de argumente. Probabil ca nu-i cazul, aici. Dar cu siguranta exista si astfel de oameni.

        Apreciază

      • Sigur există, dar problema absenței atât a bibliotecilor, cât și a promovării cititului la sate, este reală și dăunătoare.
        Din păcate, oamenii de la sate sunt în mare parte percepuți ca fiind simple cifre într-o statistică și nu li se dă importanță…

        Apreciază

      • Forta si schimbarea sta in noi, tinerii 🙂

        Apreciază

      • Așa s-ar spune…

        Apreciază

  13. felicitari oana!desi recunosc cinstit ca am anumite carti de care nu ma pot desparti.am avut multe carti pentru copii pentru diferite etape ale virstei lor,am avut multe carti din romanul de dragoste,secolul xx,aventuri,etc.cind mi-am reorganizat si revizuit biblioteca m-am desparatit de unele carti,o parte le-am trimis la o casa de copii,altele la o casa de batrini(carti conform virstei).

    Apreciază

  14. Vai! Încă nu pot să cred că există oameni care fac fiţe că li se impune o condiţie minimă ca să primească o carte gratis… Cum să fii atât de… nici nu ştiu cum, e mai mult decât leneş, e ceva … e o combinaţie de trăsături la care nici nu vreau să mă gândesc.

    Apreciază

  15. Felicitări Oana! Îmi place mult inițiativa ta!

    Apreciază

  16. Frumos articolul si motivatia ta, Oana! Ma bucur ca am aflat de blogul tau si particip cu drag de fiecare data la concursurile tale :). Eu imi doresc o biblioteca mare, o camera care sa aiba biblioteca pe toti cei 4 pereti si in mijlocul camerei o canapea si o masuta cu o lampa, pe care sa fie un pick-up :). Asa viitorii mei copii vor simti magia cartilor chiar din interiorul lor. Aceasta o sa fie camera magica a casei. Lucrez la formarea acestei biblioteci, am deja cateva cutii intregi cu carti pe care le-am cumparat sau le-am castigat. Mai trebuie doar casa 😀

    Apreciază

  17. Si mie mi-ar face placere sa citesc ce ai tu pe acolo! :)) d-aia si tot particip la concursurile pe care le postezi! Mie de cand sunt mica imi place sa perticip la concursuri! cum sa nu particip cand stiu ca pot castiga o carte! 🙂 Multumim, esti o draguta!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: