Câștigă 6 cărți „delicioase”!


Prin tragere la sorti, cele 6 carti „delicioase” pleaca la:

image

Felicitari, Paula! Astept adresa ta de livrare.

Mai aveti pofta de un concurs? 😘

––––––––––––––––––-

M-am decis să fac slalom printre amintirile tale. Să îți  povestesc…

„Omul are nevoie de povești. Am mai spus-o. Dacă un om nu are povești pe care să le cultive de-a lungul vieții, nu are ce să lase în urma lui. Atâtea vieți bogate, minunate s-au pierdut fiindcă nu au fost povești de spus sau au fost povești, dar nu s-au spus.”- Aurora Liiceanu

Am pentru tine 6 „puience delicioase”. „Toba de tinichea”, „Frații Karamazov”, „Hamlet”, „Sărută pământul acesta”, „Turnul de abanos” și „Zenobia„.

Concurs_Literatura_2

(Chiar acum, în timp ce scriu, Coca, bulldog-ul meu fratuzit, mă mușcă de degete. )

Vreau să dăruiesc aceste cărți unui om special. Poate chiar ție 🙂

Concurs_Literatura_1

Dacă-ți dorești aceste cărți, te rog să scrii câteva gânduri, în secțiunea comentarii a acestui articol, sub forma unui mic biletel, despre CEA MAI IMPORTANTĂ PERSOANĂ DIN VIAȚA TA. 

Mai mult decât atât, îmi poți lăsă la final de rânduri și un titlu de carte pe care crezi că EA/EL, cea mai importantă persoană din viața ta, și-ar dori s-o citească. Cine știe, poate că mie îmi place să fac bucurii la dublu 🙂

Perioada concursului: 15.11.2015- 6.12.2015.

Cele mai frumoase gânduri să câștige!

 

PS 1: Cărțile nu sunt noi însă se găsesc într-o stare foarte bună. 
PS 2: Urmează cel de-al doilea concurs iar mâine….nu mai spun nimic. Veți vedea ce se va întâmpla mâine 🙂

Vă îmbrășisăm cu drag,

Oana și Cocutza

Oana_Cocutza

 

 

38 răspunsuri to “Câștigă 6 cărți „delicioase”!”

  1. „Esti Tu-ul meu caruia ii atribui zeci de alte apelative. Un TU faurit asa, pentru sufletelul meu, pentru mine. Si orice cuvinte as spune despre tine ar fi prea putine.Esti perfect asa cum esti, pentru mine. Si punct. Iubirea se simte, nu se explica si de cele mai multe ori se dovedeste. Iti multumuesc Tu-ul meu, ca ai grija de sufletul meu. A ta, R.”

    Apreciază

  2. ps. Bine ai revenit, Oana! Imi era dor de concursurile tale! 😀

    Apreciază

  3. Reblogged this on The Sagittarius Books and commented:

    Un concurs minunat pe blogul http://oanatoporas.com/

    Apreciază

  4. „A fost odata un copil ce-si pierduse calea-n viata. Pana cand,hoinarind prin suflete mici si drumuri inguste a intalnit o inima ce batea asemeni. A stiut atunci ca nimic din tot ce atinsese pana atunci nu este mai bun si mai cald decat acea inima straina ce impartea in jur doar bucurie si bunatate.
    Copilul a crescut de atunci langa acea inima si a inteles intr-un timp destul de scurt ca nu toti oamenii stiu sa fie suflet. A invatat sa ofere celor din jur si a invatat sa se bucure de viata,intelegand ca este singura cale de a trai frumos si de a fi fericit si ca daca iubesti viata cu tot sufletul,si viata te va iubi pe tine. A stiut atunci ca noi,oamenii,ne nastem legati la ochi si cautam alti oameni care sa ne vindece de orbire.
    Sunt cea mai norocoasa ca am gasit omul care sa-mi arate ca viata o poti trai chiar si asa,legat la ochi sii fara sa vezi prea multe in jur. Omul care mi-a aratat ca tot ceea ce conteaza cu adevarat este inauntru,nu afara..si care inca incearca sa faca asta. Omul frumos,omul vietii mele, care mi-a aratat ca adevaratele intalniri ale vietii sunt cele pe care nu le cauti,ci acelea care stau tacute langa tine cand iti este mai greu si ii vorbesc sufletului tau cu cele mai simple cuvinte. Omului frumos care arde pentru persoanele ce se lasa arse,care imi innobileaza fiecare clipa cu prietenie si demnitate,cu un spirit nebun si frumos si cu o inima atat de calda.
    Pentru tot ceea ce m-ati ajutat sa fiu,as vrea sa va dau ceva ,asa cum dumneavoastra mi-ati oferit mie,certitudinea ca putem fi iubiti,asa dintr-odata,ca exista intre noi si alte fiinte omenesti o masura comuna,un punct de intalnire,foarte slab dar totusi datator de forte mari.
    Astazi am inteles un lucru.Timpul trecator poate fi,cateodata,in favoarea noastra.El nu desparte,ci,dimpotriva,apropie sufletele asemantoare. Acum mai bine de un an de zile,va multumeam ca ati aparut in viata mea si ca ati schimbat totul. Astazi,va multumesc pentru ca ati ramas. Va multumesc pentru ca inca imi incalziti sufletul,cateodata cuprins de frigul atator inimi straine si reci. Va multumesc pentru ca raspunsurile dumneavoastra niciodata nu dor,stiu doar sa aline si sa imblanzeasca urlete ce nu aparin corzilor vocale,ci mai degraba sufletului.Sa va multumesc pentru ca astazi,dupa atat de mult timp,nu mai sunt un copil hoinar. Astazi imi stiu calea pentru ca ati fost langa mine la fiecare pas.
    Sa va multumesc pentru ca sunt lacrima. Sunteti lacrima. Suntem plans intr-o mare de racnete. Iar pentru asta,a doua mea mamica,sufletul poate sa zambeasca.”

    Apreciază

  5. Buna, suflete!
    Ma intreb ce se intampla cu noi? Tot ce pot sa vad e sfarsitul, care vine incet , incet si parca mai are putin si ajunge. Pot sa ii simt respiratia rece in ceafa. Nu vreau sa vina, dar e mult prea aproape ca sa mai putem fugi. Am incercat sa ma indrept catre tine, sa fug la tine in brate , sa ma saruti pe frunte si sa imi spui ca nimic nu ne va desparti vreodata, dar era cat pe ce sa cad in abisul ce ne desparte. Nu imi aminteam sa fie atat de adanc, parca umplusem tot golul acela… Cand a aparut din nou? Ar fi mai usor daca am stii cand se provoaca rupturile, poate asa am mai avea timp sa le coasem repede, repede sau macar sa punem un petec ca sa nu se rupa mai tare, dar mereu le vedem cand nu mai poate fi nimic salvat si atunci ne agatam de ultimul fir subtire ramas si incepem sa coasem… Ma tot gandesc daca vom mai fi sau macar daca voi inceta vreodata sa gravitez in jurul tau pentru a ramane intreaga. E cert ca sunt multe nespuse, multe neplanse, multe nelamurite si prea multe nevindecate. Si cate vorbe inghitite si gesturi retrase inainte de a fi facute… Oare vor ramane putine vreodata? Oare va exista curajul de a spune si de a vindeca? Astep sa deschizi ochii si sa ma prinzi de mana, inainte de a ma pierde in abis…

    (Chemarea ingerului de Guillaume Musso ar fi cartea)

    Apreciază

  6. „A fost odata un copil ce-si pierduse calea-n viata. Pana cand,hoinarind prin suflete mici si drumuri inguste a intalnit o inima ce batea asemeni. A stiut atunci ca nimic din tot ce atinsese pana atunci nu este mai bun si mai cald decat acea inima straina ce impartea in jur doar bucurie si bunatate.
    Copilul a crescut de atunci langa acea inima si a inteles intr-un timp destul de scurt ca nu toti oamenii stiu sa fie suflet. A invatat sa ofere celor din jur si a invatat sa se bucure de viata,intelegand ca este singura cale de a trai frumos si de a fi fericit si ca daca iubesti viata cu tot sufletul,si viata te va iubi pe tine. A stiut atunci ca noi,oamenii,ne nastem legati la ochi si cautam alti oameni care sa ne vindece de orbire.
    Sunt cea mai norocoasa ca am gasit omul care sa-mi arate ca viata o poti trai chiar si asa,legat la ochi sii fara sa vezi prea multe in jur. Omul care mi-a aratat ca tot ceea ce conteaza cu adevarat este inauntru,nu afara..si care inca incearca sa faca asta. Omul frumos,omul vietii mele, care mi-a aratat ca adevaratele intalniri ale vietii sunt cele pe care nu le cauti,ci acelea care stau tacute langa tine cand iti este mai greu si ii vorbesc sufletului tau cu cele mai simple cuvinte. Omului frumos care arde pentru persoanele ce se lasa arse,care imi innobileaza fiecare clipa cu prietenie si demnitate,cu un spirit nebun si frumos si cu o inima atat de calda.
    Pentru tot ceea ce m-ati ajutat sa fiu,as vrea sa va dau ceva ,asa cum dumneavoastra mi-ati oferit mie,certitudinea ca putem fi iubiti,asa dintr-odata,ca exista intre noi si alte fiinte omenesti o masura comuna,un punct de intalnire,foarte slab dar totusi datator de forte mari.
    Astazi am inteles un lucru.Timpul trecator poate fi,cateodata,in favoarea noastra.El nu desparte,ci,dimpotriva,apropie sufletele asemantoare. Acum mai bine de un an de zile,va multumeam ca ati aparut in viata mea si ca ati schimbat totul. Astazi,va multumesc pentru ca ati ramas. Va multumesc pentru ca inca imi incalziti sufletul,cateodata cuprins de frigul atator inimi straine si reci. Va multumesc pentru ca raspunsurile dumneavoastra niciodata nu dor,stiu doar sa aline si sa imblanzeasca urlete ce nu aparin corzilor vocale,ci mai degraba sufletului.Sa va multumesc pentru ca astazi,dupa atat de mult timp,nu mai sunt un copil hoinar. Astazi imi stiu calea pentru ca ati fost langa mine la fiecare pas.
    Sa va multumesc pentru ca sunt lacrima. Sunteti lacrima. Suntem plans intr-o mare de racnete. Iar pentru asta,a doua mea mamica,sufletul poate sa zambeasca..”

    Apreciază

  7. Buna, suflete!
    Ma intreb ce se intampla cu noi? Tot ce pot sa vad e sfarsitul, care vine incet , incet si parca mai are putin si ajunge. Pot sa ii simt respiratia rece in ceafa. Nu vreau sa vina, dar e mult prea aproape ca sa mai putem fugi. Am incercat sa ma indrept catre tine, sa fug la tine in brate , sa ma saruti pe frunte si sa imi spui ca nimic nu ne va desparti vreodata, dar era cat pe ce sa cad in abisul ce ne desparte. Nu imi aminteam sa fie atat de adanc, parca umplusem tot golul acela… Cand a aparut din nou? Ar fi mai usor daca am stii cand se provoaca rupturile, poate asa am mai avea timp sa le coasem repede, repede sau macar sa punem un petec ca sa nu se rupa mai tare, dar mereu le vedem cand nu mai poate fi nimic salvat si atunci ne agatam de ultimul fir subtire ramas si incepem sa coasem… Ma tot gandesc daca vom mai fi sau macar daca voi inceta vreodata sa gravitez in jurul tau pentru a ramane intreaga. E cert ca sunt multe nespuse, multe neplanse, multe nelamurite si prea multe nevindecate. Si cate vorbe inghitite si gesturi retrase inainte de a fi facute… Oare vor ramane putine vreodata? Oare va exista curajul de a spune si de a vindeca? Astept sa vezi realitatea, sa deschizi ochii si sa ma prinzi inainte de a ma pierde in acest abis…

    (Chemarea ingerului de Guillaume Musso ar fi cartea)

    Apreciază

  8. Cea mai importanta fiinta din viata mea este femeia care mi-a dat viata!

    Apreciază

  9. Andrei, minunea mea mica de un an si cinci luni este cea mai importanta persoana din viata mea 🙂

    Apreciază

  10. O adevarata provocare…hmmm…despre cea mai importanta persoana din viata mea…acesta este in persoana sotului meu ! ❤
    Viata mea s-a schimbat in bine, frumos si simt ca sunt intreaga. Am parte de toate momentele ce mi le-am inchipuit ca as vrea sa le petrec si sa le traiesc alaturi de persoana iubita ! Avem 5 ani si 5 luni de cand ne cunoastem si 4 ani si aproape 3 luni de cand ne-am casatorit ! ❤ ❤ ❤
    Viata in doi nu inseamna numai lapte si miere, momente super vesele si super roz…a…nuuuuuu….dar acele momente mai putin vesele ne ajuta sa fim mai uniti, mai apropiati si invatam sa trecem peste greutati, neplaceri si „suturi” ce le primim de la viata sau de la cei din jur.
    Ne dorim din suflet sa trecem de la viata in doi la cea in trei, in care al treilea sa fie un copilas sanatos ! Cand va fi posibil si se va putea naste fara probleme, atunci voi fi pe deplin fericita si cu adevarat implinita !
    Bine ai revenit, draga Oana, abia asteptam vesti de la tine si de la concursurile frumoase ce le organizezi ! :* 🙂 🙂

    Apreciază

  11. Era atat de mica, serioasa, incat ma intimida si in acelasi timp m-a facut sa ma cunosc cum numai un copil o poate face. Sa descopar ca-mi doresc sa fiu mereu frumoasa, buna, sa invat sa ii pot raspunde la intrebari, sa-mi doresc mai mult de la mine decat de la cei din jur pentru ca asa este ea, m-a invatat sa fiu om inainte de orice, fiica mea, Maria Alexandra.
    Sunt sigura ca i-ar placea sa citeasca de John Fowles, Turnul de abanos.
    Sper ca ti-e bine, Oana! 😀

    Apreciază

  12. buna Oana si bine ai revenit ..ne-ai lipsit!!!! :)…recunosc ca te am descoperit tarziu dar nu ratez nicio postare..:-*..
    wow`!…eu nu ma pot opri la o singura persoana speciala..dar, dupa mama care e cea mai nemaipomenit de minunata, de prietena, confidenta, profesor de gastronomie :)), partener de cearta ca deh mai sunt si de astea :)))in curand bunica <3, a doua persoana speciala este Valentin, sotul meu care de 2 ani de cand ne stim si 2 luni de cand suntem casatoriti, a scos ce e mai bun din mine si mi-a demonstrat ca pot iubi intr-un mare hal!..ii multumesc neincetat Lui si Cuvioasei Parascheva ca mi l-a scos in cale..si zic asta pentru ca ne-am cunoscut intr-o zi de sarbatoare….14octombrie :)…cat despre carte …I-ar placea sa citeasca ,,Zapada de primavera,,
    toate bune si o saptamana spornica!!!!! 🙂

    Apreciază

  13. Cred ca cea mai importanta persoana pentru mine nu e neaparat o persoana. Motanul meu, Benjamin, e forate special. Si sunt sigura ca ar adora noi carti in biblioteca noastra, carti la care se uita intotdeauna cu uimire si poate ca de cele mai multe ori nici nu ma lasa sa-mi duc lectura pana la capat.

    Apreciază

  14. ,,Doamna profesoară, nu există suficiente cuvinte pentru a descrie cât de mult vă admir, cât de mult vă respect.. Sunteți mentorul, modelul meu.. Dumneavoastră mi-ați inspirat dragostea pentru lectură, pentru ceea ce este frumos în viață…M-ați învățat cât de importante sunt valorile umane, cât este de important să muncești, să lupți pentru ceea ce îți dorești..de asemenea un eșec nu reprezintă sfârșitul lumii, ci dimpotrivă, un dar care te determină să fii mai bun, mai luptător..de la dvs am învățat cât este de important să așterni pe o hârtie tot ce inima ta simte, tot ce mintea ta gândește..vă mulțumesc mult pentru tot! Să știți că întotdeauna va exista un elev care vă respectă, vă apreciază și care, cel mai important, nu vă va uita niciodată! De la Cosmin, băiatul timid, sensibil..”

    Doamnei sigur i-ar plăcea să citească o carte care valorifică ceea ce este imporant în viață.. Un exemplu ar fi ceva scris de Dan Puric.. Omul Frumos..

    Mulțumim mult pentru concurs 🙂

    Apreciază

  15. Las si eu un biletel de amor despre „Ea”:

    Are cei mai calzi ochi din lume si cel mai frumos suflet pe care l-am cunoscut. Este blanda si inteleapta, iubeste copiii la nebunie si e inconjurata mereu de ei si copiii o iubesc inapoi si o prefera. E fidela si iubitoare, integra si serioasa. Munceste mult si cu pasiune, e puternica si la fel de sensibila. Lumea o place usor, ca si cum ar fi magica. De fapt, este. Iar rasul ei bogat e molipsitor. Iubesc sa o fac sa rada si sa povestim. Citeste. Vorbeste frumos, e atenta la tine si nu face nimic niciodata sa te supere. Si cand te cearta ca gresesti, te cearta frumos si destept :), stie si psihologie. Numai ea reuseste sa fie atat de buna si frumoasa. Imi e dor mereu de ea. E prietena mea cea mai buna de 17 ani si pentru toti anii mei de acum incolo, cat o sa vrea sa-mi faca onoarea de a fi prietena mea.

    I-ar placea Eleganta ariciului.

    Apreciază

  16. Cartea este prietena mea cea mai bună. Nu m-a dezamăgit niciodată. A rămas fidelă de-a lungul anilor. Cartea pe care mi- o doresc în bibliotecă este Săruta pământul acesta.

    Apreciază

  17. Buna….

    Ai venit in viata mea ca o cafea tare, bauta pe plaja din vama, intr-o dimineata de vara. Nu mi-a placut de tine pana la varsta adolescentei. Tu erai raul din viata mea: din cauza ta nu ma puteam juca, nu puteam tipa, nu puteam sa stau in anturajele mele…nu vroiai sa fac nimic. De multe ori mi-am dorit sa fii moarta, ca sa pot face ce ma taie capul. Te-am cunoscut doar cand eram la liceu si imi „citeai” toti prietenii. Nimeni nu era potrivit ….poate ai avut o parerea prea buna despre mine. Cand ti-am simtit lipsa prima oara era iarna. Fulgii se asternusera pe sosea si noi ne pregateam de sarbatoare. Urma ziua ta de nastere. Mai era doar o zi. Venisem de la facultate cu doua saptamani inainte. Dormisem doar din cand in cand. Tu ai hotarat sa pleci cu o zi inainte. Nu am mai vorbit cateva zile, exact cum nu pot vorbi nici acum. M-am saturat sa iti zic „buna” de fiecare data, sa am conversatia asta in mintea mea….si sa o inchei cu doua flori puse pe un pamant rece….
    Vantul asta de toamna imi aduce un singur gand:

    „ai fost, esti si vei ramane cea mai importanta persoana din viata mea.”

    Al tau fiu….care nu te poate uita.

    Apreciază

  18. Buna….

    Ai venit in viata mea ca o cafea tare, bauta pe plaja din vama, intr-o dimineata de vara. Nu mi-a placut de tine pana la varsta adolescentei. Tu erai raul din viata mea: din cauza ta nu ma puteam juca, nu puteam tipa, nu puteam sa stau in anturajele mele…nu vroiai sa fac nimic. De multe ori mi-am dorit sa fii moarta, ca sa pot face ce ma taie capul. Te-am cunoscut doar cand eram la liceu si imi „citeai” toti prietenii. Nimeni nu era potrivit ….poate ai avut o parerea prea buna despre mine. Cand ti-am simtit lipsa prima oara era iarna. Fulgii se asternusera pe sosea si noi ne pregateam de sarbatoare. Urma ziua ta de nastere. Mai era doar o zi. Venisem de la facultate cu doua saptamani inainte. Dormisem doar din cand in cand. Tu ai hotarat sa pleci cu o zi inainte. Nu am mai vorbit cateva zile, exact cum nu pot vorbi nici acum. M-am saturat sa iti zic „buna” de fiecare data, sa am conversatia asta in mintea mea….si sa o inchei cu doua flori puse pe un pamant rece….
    Vantul asta de toamna imi aduce un singur gand:

    „ai fost, esti si vei ramane cea mai importanta persoana din viata mea.”

    Al tau fiu….care nu te poate uita.

    p.s.: a se citi pe balcon, dimineata cu o cafea calda in mana si o patura pe umeri.

    Apreciază

  19. Cea mai importantă persoană din viața mea ( cu excepția copiilor, firește) este soțul meu. Lui îi datorez toate schimbările în bine din viața mea, mi-a fost (și imi este) cel mai important „barometru”, chiar dacă eu sunt fire de artist si,inevitabil, sunt cu capul în nori ( de mai multe ori decât ar fi necesar 🙂 , știu că el e întodeauna acolo pentru mine, că nu m-ar lăsa niciodată…Consider că el e sufletul meu pereche și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi l-a dăruit.Sunt un om fericit pentru că întodeauna mă compar cu alții care au mult mai puțin decât mine…În viață e important să fii înconjurat de oameni care scot la iveală tot ce-i mai bun din tine 🙂

    Apreciază

  20. Bineînțeles că am uitat să scriu ce carte i-ar plăcea…:) „Armele lui Krupp” de William Manchester.

    Apreciază

  21. Cea mai importanta persoana pentru mine este cea care m-a crescut cu rabdare si bunatate nemasurata: bunica mea. As dori sa traiesti vesnic, bunico, sa am grija de tine cum ai avut si tu de mine.

    Apreciază

  22. Era o vreme urâtă. Nori negri peste nori gri, peste nori indigo, peste nori vineții înveleau ca o pătură impermeabilă cerul sufletului meu bolnăvicios și livid. Vântul rece și tăios îl străpungea precum o ploaie de ace și a devenit încet-încet un ghiveci pentru florile de mucigai argheziene. Gânduri mai descompuse cu fiecare pas. Mozaic de particule care nu își mai găsesc locul de veci. Capul meu atârna strangulat de greutatea gândurilor care se zămisleau în aer, apoi se prindeau de el ca de un magnet. În drumul spre nicăieri, căci nu mai știam unde vreau să mai merg, de ce, ce să mai găsesc sau pe cine să mai întâlnesc. Singurele forme de viață din cadrul mereu schimbător ca o rolă de film vechi erau picioarele mele goale care se izbeau de pietrele aspre și sângerau și se învinețeau. Dar nu mai simțeam. Nimic. Doar îmi continuam drumul robotic și lipsit de așteptări.
    O eternitate trecuse până când am simțit niște mâini pe umerii mei și m-am oprit. O mână tandră și bineprimit de caldă îmi ridică cu greutate bărbia. O galaxie spiralată, armonios acordată cu raze de lumină și cu arii de la obscure la alb solar, de la tei la Earl Grey mi-a dezmierdat ochii roșii și înțepător de obosiți.Magnetul de gânduria explodat în mii de particule strălucitoare ce împânzeau atmosfera ca licuricii într-o noapte senină de vară. Privirea mea a înțepenit așa și ochii mei încercau să absoarbă fiecare fascicul de compasiune și încredere pe care el mi le genera topindu-și elementele Mendeleeviene. Mă agățam de sufletul lui mai puternic decât nenorocitul din ”Dragoste de viață”. Florile de mucigai s-au ofilit și petalele mi-au căzut pe rănile fluierelor picioarelor, vindecându-le. Sufletul meu și-a umplut golurile cu plasmă regeneratoare, foc întreținut pe puntea dintre noi, pentru că mă iubești și pentru că te iubesc.
    Nu am mai privit în jos de atunci.
    îți mulțumesc pentru tot, suflete pereche!
    Și ție, Oana, că mi-ai permis să îmi transpun aici sentimentele!

    Apreciază

  23. Era o vreme urâtă. Nori negri peste nori cenușii, peste nori indigo, peste nori vineții înveleau ca o pătură impermeabilă cerul sufletului meu bolnăvicios și livid.
    Vântul rece și tăios îl străpungea precum o ploaie de ace și a devenit încet-încet ghiveci pentru buchetul de flori de mucigai argheziene. Gânduri tot mai descompuse cu fiecare pas. Mozaic de particule care nu își mai găseau locul de veci.
    Capul meu atârna strangulat de greutatea gândurilor care își aflau zămislirea în aer, apoi se desprindeau ca de un magnet de el.
    În drumul spre nicăieri, căci nu mai știam încotro vreau să mai merg, de ce, ce mai vreau să găsesc sau pe cine să mai întâlnesc. Vedeam doar cum mi se derulează prin fața ochilor mei imaginea picioarelor mele izbindu-se de pietrele aspre și ascuțite, sângerând și învinețindu-se. Dar nu mai simțeam. Nimic. Doar îmi urmam drumul greoi.
    O eternitate a trecut până când niște mâini m-au oprit, prinzându-mi umerii cu mâinile.
    O atingere tandră a unei mâini bineprimit de caldă îmi ridică bărbia. Cea mai armonios acordată și luminată galaxie spiralată, cu arii de la obscur la alb solar, de la tei până la Earl Grey îmi dezmiardă ochii roșii și înțepător de obosiți. Magnetul de gânduri explodează n mii de particule strălucitoare ce împânzeau atmosfera ca licuricii. Privirea mea a înțepenit așa iar ochii mei încercau să absoarbă fiecare fascicul de compasiune și de încredere pe care el il genera, topindu-și elementele Mendeleeviene. Mă agățam de sufletul său mai puternic decât nenorocitul din ”Dragoste de viață”.
    Florile de mucigai au început să se ofilească și petalele lor mi-au căzut pe rănile fluierelor picioarelor, vindecându-le.
    Sufletul meu și-a umplut golurile cu plasmă regeneratoare, foc ce se întreținea pe puntea ce ne leagă, pentru că mă iubești și pentru că te iubesc!
    Îți mulțumesc pentru c=tot ce faci pentru mine, suflete pereche!
    Și ție, Oana, pentru că mi-ai permis să îmi transpun aici sentimentele! 🙂

    Apreciază

  24. Dragan Andreea-Cristina Răspunde 22 Noiembrie 2015 la 17:41

    Se numeste Alina si e una dintre cele mai importante persoane din viata mea, pentru ca a fost langa mine ca o mama in momentele mele grele si mi-a dat sfaturi si mi-a vorbit frumos si cu intelepciune cand nimeni altcineva n-o facea, pentru ca, de cand eram mica, am considerat-o mai mult ca pe o sora. Uneori, cred ca sunt copilul ei spiritual, chiar daca acum are copii si un sot si o viata mult mai solicitanta ca inainte si nu mai are timp de mine cum avea inainte, cred ca eu am fost primul ei copil: copilul pe care l-a tinut in suflet, nu in uter, si a reusit sa-l renasca.
    Mi-a facut multe bucurii, e persoana care mi-a inspirat dorinta de a lectura si datorita careia mi-am descoperit talentul pentru scris, chiar daca ea nu stie. E persoana care mi-a cumparat primul volum din Harry Potter si datorita ei am facut o obsesie pentru Harry si pentru Daniel Radcliffe (actorul care-l joaca pe Harry in filme). E persoana care mi-a cumparat Peter Pan, iar cartea asta este cartea copilariei mele, pe care o recitesc in fiecare vara. E persoana care mi-a facut primele poze, care-mi taia unghiile cand eram mica, care-mi facea baie, imi cumpara jucarii si dulciuri si care, atunci cand am stat in spital, a stat o noapte intreaga sa-mi spele si sa-mi calce toate hainutele si care a doua zi dimineata a intrat pe usa cu Mickey Mouse la piept. E persoana care m-a invatat cat de cat engleza si e prima persoana la care m-am gandit cand am luat primul meu zece pentru un eseu in engleza. E persoana care mi-a facut prima coronita din papadii, care-mi facea poze cu nemtisorii din curte, langa capitele de fan si cu toti puii de gaina pe care-i caram in brate.
    E persoana care ma apreciaza asa cum sunt si care ma invata si pe mine sa ma apreciez astfel. O apreciez mult de tot pentru ceea ce a facut pentru mine si sper ca intr-o zi sa pot si eu s-o sustin asa cum m-a sustinut ea pe mine in anii acestia. Alina este verioasa mea, nu mama, nu sora, dar a facut cat toate la un loc.
    De cand am vazut concursul asta pentru prima oara, am tot incercat sa-mi dau seama despre cine ar trebui sa scriu, iar astazi, dupa o zi minunata, mi-am dat seama: despre raza de Soare de mai sus.
    Ei i-ar placea sa citeasca Experimentul MAMATATA de Iulian Tanase. A vazut-o azi la Gaudeamus, a frunzarit-o si zambea. :))
    Multumim mult pentru concurs, foarte frumos!

    Apreciază

  25. Cea mai importantă persoană din viața mea este mama. Deoarece este persoana care este mereu aproape de mine, care mă susține, care îmi dă mereu sfaturi și are grijă să ajung cineva în viață. Chiar dacă acum nu realizez foarte bine acest lucru (fiindcă am 17 ani și nu-mi dau bine seama cât de mult îmi vrea binele) însă peste ani și ani îi voi avea sfaturile întipărite în inimă și le voi urma.
    Ar dori să citească Sărută pământul acesta.

    Apreciază

  26. Buna!
    Da mama, tu esti cea mai importanta persoana din viata mea.
    Multumesc pentru toata sacrificiile pe care le-au facut pentru a-mi fi mie bine, multumesc pentru tot!

    Apreciază

  27. Da este foarte adevarat ca mama e cea mai importanta persoana din viata fiecaruia si da mi-ar placea sa citeasca . Dar cum nu e o cititoare avita urmatoarea cea mai importanta persoana din viata mea e Andreea , cea mai buna prietena a mea . A stat alaturi de mine in cele mai grele momente , desi nu era de acord cu multe din alegerile mele mi le-a sustinut . Cum ne-am hotarat sa citim clasici mi-as dori sa citeasca Fratii Karamazov . iar in aceasta perioada ma gandesc ca desi nu sunt o persoana perfecta si fac multe greseli apreciez persoanele care imi stau alaturi

    Apreciază

  28. Cea mai importantă persoană din viața mea este Diana, o verișoară. Ei mă datorez pe mine, cu tot ce am mai bun. Ea m-a determinat să citesc, ea m-a învățat să merg pe bicicletă, ea mă face să mă simt ca acasă oriunde m-aș duce. Pentru mine e ca un stâlp al conștiinței, fără să vreau mă raportez la ea atunci când știu că o să calc strâmb. Mă aduce întotdeauna înapoi, mă învață cum să nu mă iau prea în serios, deși îmi arată admirație. Chiar și acum, când scriu aceste rânduri îmi dau seama că poate ea este singura persoană pe care o iubesc întru totul.
    Este blândă în orice situație, crezând în altruism și în bine, îndrăgostită de psihologie și spirit.

    Apreciază

  29. „Cea mai importanta persoana din viata mea” a ramas aceeasi, chiar daca a trecut in nefiinta; mi-au ramas amintirile, momentele frumose, sinceritatea, iubirea neconditionata, inelul de logodna pe degetul meu,pozele, locurile incarcate cu amintiri pe care le vizitez zilnic chiar daca vreau sa le uit. Am ramas cu regrete, durere, lacrimi si mii de scrisori pe care i le scriu zilnic, am ramas cu planuri de viitor care nu se vor indeplinii, cel putin nu pana cand nu vom fi iar impreuna, am ramas cu casa goala doar ecoul plansetelor mele se aude, am rams cu cartile pe care le citea, cu hainele lui pe care le port, am ramas cu ura, durere, neputinta dar ma simt iubita in continuare.
    Voi cei care mi-ati citit randurile, aveti si voi povestile voastre, persoane voastre speciale, iubitiile si pretuitiile. mi-as fi dorit sa stiu sa fac asta mai de vreme.
    ‘O sa-ti scriu pana in ziua in care ne vom reintalni, am fost, sunt si voi ramane a ta, te iubesc pe zi ce trece tot mai mult.’ „

    Apreciază

  30. Buna!
    Cred ca pentru cei mai multi, cea mai importanta persoana este mama. Din pacate a mea nu mai este in viata, iar dupa ea cele mai importante persoane sunt cele doua bunici care m-au crescut asa cum au stiut ele mai bine. Lor le datorez ceea ce sunt azi, un medic in devenire, pentru ca mai am putin si termin Facultatea de Medicina.
    Ceea ce m-a determinat sa particip la acest concurs este cartea cu titlul „Zenobia”, deoarece asa se numeste una dintre bunicile mele. Nu stiu daca se va regasi in ea, dar cred ca i-ar face mare placere sa o citeasca in aceasta iarna la gura sobei.

    Apreciază

  31. ai pus o intrebare relativ usoara la care eu raspund asa: cea mai importanta persoana din viata mea nu este una singura, ci sunt doua, fetitele mele, Oana si Ema. cu ele ma trezesc dimineata, la ele imi sta gandul ziua intreaga, cu ele adorm si la ele se duc si visurile mele. sunt 2 copii frumosi, sanatosi, crescuti cu modestie si cu bun-simt. iar perechea mea ar dori sa citeasca „Razboi si pace”, stiu sigur acest lucru. foarte frumos concursul!

    Apreciază

  32. Cea mai importanta persoana din viata mea este iubitul meu, Marius. Daca ar fi sa-i scriu cateva raduri, cred ca acestea ar fi:

    Dragul meu, nu sunt o persona foarte romantica, insa as dori sa iti adresez cateva ganduri. In primul rand, vreau sa iti multumesc pentru tot. Sa fii inspirat e minunat, dar sa inspiri e incredibil. Tu ma inspiri pe mine, ma faci sa vreau mai mult de la mine, ma innobilezi. Te iubesc pentru asta. Nu sunt puternica si tu o stii prea bine, dar cand sunt cu tine ma simt ca si cum as cuceri lumea. Sper sa fim sanatosi, sa ne realizam si sa facem toate lucrurile pe care ni le-am propus si sa deschidem scrisoarea ascunsa acum doi ani peste mult timp pentru a ne reaminti de anii de adolescenta. Ai grija de tine pentru ca am nevoie de iubirea ta!

    Lui ii plac cartile de psihologie, cred ca I-ar placea sa citeasca Osho:Bucuria – Fericirea care vine din interior

    Apreciază

  33. Cea mai importanta persoana din viata mea este mama. Iti multumesc pentru toata dragostea neconditionata, pentru faptul ca ai fost langa mine mereu, indiferent de lucrurile pe care le-am spus sau facut, dar cel mai mult, pentru ca m-ai invatat sa fiu ambitioasa, sa imi doresc totul de la viata si pentru ca m-ai invatat sa citesc si sa iubesc cititul. Acesta mi-a deschis noi porti spre lume si m-a ajutat sa traiesc sute de vieti. Te iubesc, draga mama!
    Mi-ar placea sa citeasca Zona zero, de Lavinia Calin, sa descopere autori noi din literatura romana.
    Multumesc!

    Apreciază

  34. Sotul meu, Andrei, este cea mai importanta persoana din viata mea. El mi-a aratat ca lumea poate fi un loc frumos. Te iubesc si iti multumesc pentru asta! 🙂
    Mi-ar placea sa citeasca Martianul, de Andy Weir, pentru ca este pasionat de acest gen.

    Apreciază

  35. Cele mai importante persoane din viata mea sunt cele doua fete ale mele. Reprezinta ratiunea mea de a trai si motivul pentru care ma trezesc in fiecare dimineata.
    Cum amandoua iubesc cartile, mi-ar placea sa citeasca multe carti, insa as alege o carte scrisa de Dostoievski, pentru ca e un autor foarte bun 🙂

    Apreciază

  36. Am mai multe persoane care imi sunt importante, parintii mei, bunicii, verisoara mea, matusa mea, prietenele mele. 🙂 Toti imi stiu pasiunea si ma ajuta fiecare cum poate. 🙂
    Tin mult la ei si ii iubesc enorm, chiar daca uneori nu arat asta. ❤
    Imi place sa le daruiesc carti.
    Mama mea citeste tot ceea ce citesc si eu. 🙂
    In grupul nostru de prietene cartea cea mai dorita carte este Martianul. 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: