Buna, suflete!


a2
Ma intreb ce se intampla cu noi? Tot ce pot sa vad e sfarsitul, care vine incet , incet si parca mai are putin si ajunge. Pot sa ii simt respiratia rece in ceafa. Nu vreau sa vina, dar e mult prea aproape ca sa mai putem fugi. Am incercat sa ma indrept catre tine, sa fug la tine in brate , sa ma saruti pe frunte si sa imi spui ca nimic nu ne va desparti vreodata, dar era cat pe ce sa cad in abisul ce ne desparte. Nu imi aminteam sa fie atat de adanc, parca umplusem tot golul acela… Cand a aparut din nou? Ar fi mai usor daca am sti cand se provoaca rupturile, poate asa am mai avea timp sa le coasem repede, repede sau macar sa punem un petec ca sa nu se rupa mai tare, dar mereu le vedem cand nu mai poate fi nimic salvat si atunci ne agatam de ultimul fir subtire ramas si incepem sa coasem…

Ma tot gandesc daca vom mai fi sau macar daca voi inceta vreodata sa gravitez in jurul tau pentru a ramane intreaga.

E cert ca sunt multe nespuse, multe neplanse, multe nelamurite si prea multe nevindecate. Si cate vorbe inghitite si gesturi retrase inainte de a fi facute… Oare vor ramane putine vreodata? Oare va exista curajul de a spune si de a vindeca? Astept sa vezi realitatea, sa deschizi ochii si sa ma prinzi inainte de a ma pierde in acest abis…

A1

Un text elaborat de Bianca.

semnatura

2 răspunsuri to “Buna, suflete!”

  1. Viata bate filmul :) Răspunde 24 Noiembrie 2015 la 20:34

    Tare frumos ai scris … dar este putin cam trist 😦

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: