Suntem plâns într-o mare de răcnete.


art2

„A fost odata un copil ce-si pierduse calea-n viata.  Pana cand, hoinarind prin suflete mici si drumuri inguste a intalnit o inima ce batea asemeni.  A stiut atunci ca nimic din tot ce atinsese pana atunci nu este mai bun si mai cald decat acea inima straina ce impartea in jur doar bucurie si bunatate.
Copilul a crescut de atunci langa acea inima si a inteles intr-un timp destul de scurt ca nu toti oamenii stiu sa fie suflet.  A invatat sa ofere celor din jur si a invatat sa se bucure de viata, intelegand ca este singura cale de a trai frumos si de a fi fericit si ca daca iubesti viata cu tot sufletul, si viata te va iubi pe tine.  A stiut atunci ca noi, oamenii, ne nastem legati la ochi si cautam alti oameni care sa ne vindece de orbire.
Sunt cea mai norocoasa ca am gasit omul care sa-mi arate ca viata o poti trai chiar si asa, legat la ochi sii fara sa vezi prea multe in jur.  Omul care mi-a aratat ca tot ceea ce conteaza cu adevarat este inauntru, nu afara. . si care inca incearca sa faca asta.  Omul frumos, omul vietii mele,  care mi-a aratat ca adevaratele intalniri ale vietii sunt cele pe care nu le cauti, ci acelea care stau tacute langa tine cand iti este mai greu si ii vorbesc sufletului tau cu cele mai simple cuvinte.  Omului frumos care arde pentru persoanele ce se lasa arse, care imi innobileaza fiecare clipa cu prietenie si demnitate, cu un spirit nebun si frumos si cu o inima atat de calda.
Pentru tot ceea ce m-ati ajutat sa fiu, as vrea sa va dau ceva , asa cum dumneavoastra mi-ati oferit mie, certitudinea ca putem fi iubiti, asa dintr-odata, ca exista intre noi si alte fiinte omenesti o masura comuna, un punct de intalnire, foarte slab dar totusi datator de forte mari.
Astazi am inteles un lucru. Timpul trecator poate fi, cateodata, in favoarea noastra. El nu desparte, ci, dimpotriva, apropie sufletele asemantoare.  Acum mai bine de un an de zile, va multumeam ca ati aparut in viata mea si ca ati schimbat totul.  Astazi, va multumesc pentru ca ati ramas.  Va multumesc pentru ca inca imi incalziti sufletul, cateodata cuprins de frigul atator inimi straine si reci.  Va multumesc pentru ca raspunsurile dumneavoastra niciodata nu dor, stiu doar sa aline si sa imblanzeasca urlete ce nu aparin corzilor vocale, ci mai degraba sufletului. Sa va multumesc pentru ca astazi, dupa atat de mult timp, nu mai sunt un copil hoinar.  Astazi imi stiu calea pentru ca ati fost langa mine la fiecare pas.
Sa va multumesc pentru ca sunt lacrima.  Sunteti lacrima.  Suntem plans intr-o mare de racnete.  Iar pentru asta, a doua mea mamica, sufletul poate sa zambeasca. ”

 Un text elaborat de Loredana

semnatura

Un răspuns to “Suntem plâns într-o mare de răcnete.”

  1. O felicitam pe Loredana pentru sensibilitatea cu care scrie 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: